Psalmii, Capitolul 9

• Către mai marele cântăreţilor.

  1  
  Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.


• 2  
  Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule preaînalt,


• 3  
  pentru că vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină şi pier dinaintea Ta.


• 4  
  Căci Tu îmi sprijini dreptatea şi pricina mea şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.


• 5  
  Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.


• 6  
  S-au dus vrăjmaşii! N-au rămas din ei decât nişte dărâmături veşnice! Nişte cetăţi dărâmate de Tine! Li s-a şters pomenirea!


• 7  
  Ei s-au dus, dar Domnul împărăţeşte în veac şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.


• 8  
  El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.


• 9  
  Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.


• 10  
  Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!


• 11  
  Cântaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!


• 12  
  Căci El răzbună sângele vărsat şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.


• 13  
  Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei şi ridică-mă din porţile morţii,


• 14  
  ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului şi să mă bucur de mântuirea Ta.


• 15  
  Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.


• 16  
  Domnul Se arată, face dreptate şi prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente. Oprire)


• 17  
  Cei răi se întorc la Locuinţa morţilor: toate neamurile care uită pe Dumnezeu.


• 18  
  Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.


• 19  
  Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!


• 20  
  Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni! (Oprire)