Psalmii, Capitolul 140

• Către mai marele cântăreţilor.

  1  
  Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori,


• 2  
  care cugetă lucruri rele în inima lor şi sunt totdeauna gata să aţâţe războiul!


• 3  
  Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpârcă. – (Oprire)


• 4  
  Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare!


• 5  
  Nişte îngâmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele de-a lungul drumului şi îmi întind capcane. – (Oprire)


• 6  
  Eu zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!


• 7  
  Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”


• 8  
  Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! – (Oprire)


• 9  
  Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!


• 10  
  Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!


• 11  
  Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzare.


• 12  
  Ştiu că Domnul face dreptate celui asuprit, dreptate, celor lipsiţi.


• 13  
  Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.