Psalmii, Capitolul 57

• Către mai marele cântăreţilor.

  1  
  Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.


• 2  
  Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.


• 3  
  El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire) Da, Dumnezeu Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia.


• 4  
  Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită.


• 5  
  Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!


• 6  
  Ei întinseseră un laţ sub paşii mei; sufletul mi se încovoia, şi-mi săpaseră o groapă înainte: dar au căzut ei în ea. – (Oprire)


• 7  
  Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.


• 8  
  Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, lăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi.


• 9  
  Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.


• 10  
  Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori.


• 11  
  Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!