Psalmii, Capitolul 62

• Către mai marele cântăreţilor.

  1  
  Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.


• 2  
  Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.


• 3  
  Până când vă veţi năpusti asupra unui om, până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?


• 4  
  Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântă, dar cu inima blestemă. – (Oprire)


• 5  
  Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.


• 6  
  Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.


• 7  
  Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.


• 8  
  Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. – (Oprire)


• 9  
  Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare.


• 10  
  Nu vă încredeţi în asuprire şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.


• 11  
  O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că: „Puterea este a lui Dumnezeu.”


• 12  
  A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.