Psalmii, Capitolul 78

• O cântare a lui Asaf.

  1  
  Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!


• 2  
  Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.


• 3  
  Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,


• 4  
  nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.


• 5  
  El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,


• 6  
  ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;


• 7  
  pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.


• 8  
  Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!


• 9  
  Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,


• 10  
  pentru că n-au ţinut legământul lui Dumnezeu şi n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.


• 11  
  Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui pe care li le arătase.


• 12  
  Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în câmpia Ţoan.


• 13  
  A despărţit marea şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.


• 14  
  I-a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.


• 15  
  A despicat stânci în pustiu şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.


• 16  
  A făcut să ţâşnească izvoare din stânci şi să curgă ape ca nişte râuri.


• 17  
  Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustiu.


• 18  
  Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor.


• 19  
  Au vorbit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustiu?


• 20  
  Iată că El a lovit stânca, de au curs ape şi s-au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pâine sau să facă rost de carne poporului Său?”


• 21  
  Domnul a auzit şi S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov, şi s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,


• 22  
  pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.


• 23  
  El a poruncit norilor de sus şi a deschis porţile cerurilor:


• 24  
  a plouat peste ei mană de mâncare şi le-a dat grâu din cer.


• 25  
  Au mâncat cu toţii pâinea celor mari, şi le-a trimis mâncare să se sature.


• 26  
  A pus să sufle în ceruri vântul de răsărit şi a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.


• 27  
  A plouat peste ei carne, ca pulberea, şi păsări înaripate, cât nisipul mării;


• 28  
  le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuinţelor lor.


• 29  
  Ei au mâncat şi s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră.


• 30  
  Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură,


• 31  
  când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei şi a doborât pe tinerii lui Israel.


• 32  
  Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască şi n-au crezut în minunile Lui.


• 33  
  De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârşit năprasnic.


• 34  
  Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;


• 35  
  îşi aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor şi că Dumnezeul atotputernic este izbăvitorul lor.


• 36  
  Dar Îl înşelau cu gura şi-L minţeau cu limba.


• 37  
  Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legământului Său.


• 38  
  Totuşi, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mânia şi nu dă drumul întregii Lui urgii.


• 39  
  El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.


• 40  
  De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustiu! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate!


• 41  
  Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu şi să întărâte pe Sfântul lui Israel.


• 42  
  Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaş,


• 43  
  de minunile pe care le-a făcut în Egipt şi de semnele Lui minunate din câmpia Ţoan.


• 44  
  Cum le-a prefăcut râurile în sânge, şi n-au putut să bea din apele lor.


• 45  
  Cum a trimis împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, care i-au mâncat, şi broaşte, care i-au nimicit.


• 46  
  Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.


• 47  
  Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, şi smochinii din Egipt, cu grindină.


• 48  
  Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.


• 49  
  El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.


• 50  
  Cum Şi-a dat drum slobod mâniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte şi le-a dat viaţa pradă molimei;


• 51  
  cum a lovit pe toţi întâii născuţi din Egipt, pârga puterii în corturile lui Ham.


• 52  
  Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustiu.


• 53  
  Cum i-a dus fără nicio grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.


• 54  
  Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt, spre muntele acesta pe care dreapta Lui l-a câştigat.


• 55  
  Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a împărţit ţara în părţi de moştenire şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.


• 56  
  Dar ei au ispitit pe Dumnezeul preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui şi n-au ţinut poruncile Lui.


• 57  
  Ci s-au depărtat şi au fost necredincioşi ca şi părinţii lor, s-au abătut la o parte ca un arc înşelător,


• 58  
  L-au supărat prin înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor.


• 59  
  Dumnezeu a auzit şi S-a mâniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel.


• 60  
  A părăsit Locuinţa Lui din Silo, Cortul în care locuia între oameni.


• 61  
  Şi-a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mâinile vrăjmaşului.


• 62  
  A dat pradă sabiei pe poporul Lui şi S-a mâniat pe moştenirea Lui.


• 63  
  Pe tinerii lui i-a ars focul, şi fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.


• 64  
  Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s-au bocit.


• 65  
  Atunci Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,


• 66  
  şi a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau, acoperindu-i cu veşnică ocară.


• 67  
  Însă a lepădat cortul lui Iosif şi n-a ales seminţia lui Efraim;


• 68  
  ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubeşte.


• 69  
  Şi-a zidit Sfântul Locaş ca cerurile de înalt şi tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.


• 70  
  A ales pe robul Său David şi l-a luat de la staulele de oi.


• 71  
  L-a luat dinapoia oilor care alăptau, ca să pască pe poporul Său, Iacov, şi pe moştenirea Sa, Israel.


• 72  
  Şi David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită şi i-a povăţuit cu mâini pricepute.