-
1
Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
-
2
Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
-
3
Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului.
-
4
Din vânturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.
-
5
Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
-
6
Tu îl acoperiseşi cu Adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
-
7
dar la ameninţarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
-
8
suindu-se pe munţi şi coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu.
-
9
Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.
-
10
Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.
-
11
Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
-
12
Păsările cerului locuiesc pe marginile lor şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
-
13
Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.
-
14
Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri, pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:
-
15
vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa, şi pâine, care-i întăreşte inima.
-
16
Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sădit El.
-
17
În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
-
18
munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.
-
19
El a făcut luna, ca să arate vremurile; soarele ştie când trebuie să apună.
-
20
Tu aduci întunericul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
-
21
puii de lei mugesc după pradă şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.
-
22
Când răsare soarele, ele fug înapoi şi se culcă în vizuinile lor.
-
23
Dar omul iese la lucrul său şi la munca lui, până seara.
-
24
Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pământul este plin de făpturile Tale.
-
25
Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.
-
26
Acolo în ea umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
-
27
Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
-
28
Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.
-
29
Îţi ascunzi Tu faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.
-
30
Îţi trimiţi Tu suflarea, ele sunt zidite, şi înnoieşti astfel faţa pământului.
-
31
În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
-
32
El priveşte pământul, şi pământul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.
-
33
Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
-
34
Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
-
35
Să piară păcătoşii de pe pământ, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!