Psalmii, Capitolul 77
-
Către mai marele cântăreţilor.
1Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta. -
2
În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.
-
3
Mi-aduc aminte de Dumnezeu şi gem; mă gândesc adânc în mine şi mi se mâhneşte duhul. – (Oprire)
-
4
Tu îmi ţii pleoapele deschise; şi, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.
-
5
Mă gândesc la zilele de demult, la anii de odinioară.
-
6
Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri şi zic:
-
7
„Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?
-
8
S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?
-
9
A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” – (Oprire)
-
10
Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeaşi”…
-
11
Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
-
12
da, mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
-
13
Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
-
14
Tu eşti Dumnezeul care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.
-
15
Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. (Oprire)
-
16
Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au cutremurat, şi adâncurile s-au mişcat.
-
17
Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au zburat în toate părţile.
-
18
Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt, fulgerele au luminat lumea, pământul s-a mişcat şi s-a cutremurat.
-
19
Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.
-
20
Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi Aaron.