Psalmii, Capitolul 59
- 
                                    Către mai marele cântăreţilor. 1Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei, ocroteşte-mă de potrivnicii mei!
- 
                                    2  
                  Scapă-mă de răufăcători, izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
- 
                                    3  
                  Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa; nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
- 
                                    4  
                  Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc: trezeşte-Te, ieşi înaintea mea şi priveşte!
- 
                                    5  
                  Doamne Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile! N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi. – (Oprire)
- 
                                    6  
                  Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini şi dau ocol cetăţii.
- 
                                    7  
                  Da, din gura lor ţâşneşte răul, pe buzele lor sunt săbii; căci zic: „Cine aude?”
- 
                                    8  
                  Dar Tu, Doamne, râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
- 
                                    9  
                  Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea.
- 
                                    10  
                  Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte; Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
- 
                                    11  
                  Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu, ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i, Doamne, scutul nostru!
- 
                                    12  
                  Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă care le iese de pe buze: să se prindă în însăşi mândria lor, căci nu spun decât blesteme şi minciuni.
- 
                                    13  
                  Nimiceşte-i, în mânia Ta, prăpădeşte-i, ca să nu mai fie! Fă-i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov, până la marginile pământului. – (Oprire)
- 
                                    14  
                  Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini şi dau ocol cetăţii.
- 
                                    15  
                  Umblă încoace şi încolo după hrană şi petrec noaptea nesătui.
- 
                                    16  
                  Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.
- 
                                    17  
                  O, tăria mea! Pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel preabun, este turnul meu de scăpare.