Psalmii, Capitolul 73

• Un psalm al lui Asaf.

  1  
  Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.


• 2  
  Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!


• 3  
  Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.


• 4  
  Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.


• 5  
  N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.


• 6  
  De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.


• 7  
  Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.


• 8  
  Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,


• 9  
  îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul.


• 10  
  De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin


• 11  
  şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”


• 12  
  Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.


• 13  
  Degeaba, dar, mi-am curăţat eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:


• 14  
  căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit.


• 15  
  Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.


• 16  
  M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,


• 17  
  până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.


• 18  
  Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.


• 19  
  Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.


• 20  
  Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!


• 21  
  Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,


• 22  
  eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.


• 23  
  Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;


• 24  
  mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.


• 25  
  Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.


• 26  
  Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.


• 27  
  Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.


• 28  
  Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.