Psalmii, Capitolul 52

• Către mai marele cântăreţilor.

  1  
  Pentru ce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.


• 2  
  Limba ta nu născoceşte decât răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!


• 3  
  Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul. – (Oprire)


• 4  
  Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!


• 5  
  De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va dezrădăcina din pământul celor vii. – (Oprire)


• 6  
  Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme şi vor râde de el, zicând:


• 7  
  „Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari şi se bizuia pe răutatea lui.”


• 8  
  Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.


• 9  
  Te voi lăuda totdeauna, pentru că ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.