Psalmii, Capitolul 88

• O cântare.

  1  
  Doamne Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!


• 2  
  S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;


• 3  
  căci mi s-a săturat sufletul de rele şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor.


• 4  
  Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere.


• 5  
  Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte şi care sunt despărţiţi de mâna Ta.


• 6  
  M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.


• 7  
  Mânia Ta mă apasă şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. – (Oprire)


• 8  
  Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies.


• 9  
  Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mâinile spre Tine!


• 10  
  Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? – (Oprire)


• 11  
  Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt şi de credincioşia Ta în Adânc?


• 12  
  Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric şi dreptatea Ta în ţara uitării?


• 13  
  Doamne, eu Îţi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.


• 14  
  Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi faţa Ta?


• 15  
  Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac.


• 16  
  Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.


• 17  
  Ele mă înconjoară toată ziua ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.


• 18  
  Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.