Psalmii, Capitolul 35

• Un psalm al lui David.

  1  
  Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!


• 2  
  Ia pavăza şi scutul şi scoală-Te să-mi ajuţi.


• 3  
  Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei! Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!”


• 4  
  Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi gândesc pieirea!


• 5  
  Să fie ca pleava luată de vânt şi să-i gonească îngerul Domnului!


• 6  
  Drumul să le fie întunecos şi alunecos, şi să-i urmărească îngerul Domnului!


• 7  
  Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viaţa;


• 8  
  să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară!


• 9  
  Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va înveseli de mântuirea Lui.


• 10  
  Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte?”


• 11  
  Nişte martori mincinoşi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.


• 12  
  Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.


• 13  
  Şi eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post şi mă rugam cu capul plecat la sân.


• 14  
  Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.


• 15  
  Dar, când mă clatin eu, ei se bucură şi se strâng; se strâng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească, şi mă sfâşie neîncetat.


• 16  
  Scrâşnesc din dinţi împotriva mea împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.


• 17  
  Doamne, până când Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghearele acestor pui de lei!


• 18  
  Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.


• 19  
  Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei!


• 20  
  Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.


• 21  
  Îşi deschid gura larg împotriva mea şi zic: „Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!”


• 22  
  Doamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!


• 23  
  Trezeşte-Te şi scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!


• 24  
  Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!


• 25  
  Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!” Să nu zică: „L-am înghiţit!”


• 26  
  Ci să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se ridică împotriva mea!


• 27  
  Să se bucure şi să se înveselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea, şi să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!”


• 28  
  Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.