Psalmii, Capitolul 31

• Către mai marele cântăreţilor.

  1  
  Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!


• 2  
  Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!


• 3  
  Căci Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.


• 4  
  Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti ocrotitorul meu!


• 5  
  În mâinile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat!


• 6  
  Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul.


• 7  
  Fă-mă să mă înveselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu


• 8  
  şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.


• 9  
  Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: faţa, sufletul şi trupul mi s-au topit de întristare;


• 10  
  mi se sfârşeşte viaţa în durere, şi anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele!


• 11  
  Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliţă fug de mine.


• 12  
  Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat.


• 13  
  Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea şi uneltesc să-mi ia viaţa.


• 14  
  Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!”


• 15  
  Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!


• 16  
  Fă să lumineze faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!


• 17  
  Doamne, să nu rămân de ruşine când Te chem. Ci să rămână de ruşine cei răi, şi ei să se coboare muţi în Locuinţa morţilor!


• 18  
  Să amuţească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!


• 19  
  O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!


• 20  
  Tu îi ascunzi la adăpostul feţei Tale de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.


• 21  
  Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită.


• 22  
  În pornirea mea nechibzuită ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, când am strigat spre Tine.


• 23  
  Iubiţi, dar, pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mândri.


• 24  
  Fiţi tari şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!