Iov, Capitolul 9

• Răspunsul lui Iov.

  1  
  Iov a luat cuvântul şi a zis:


• 2  
  „Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?


• 3  
  Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.


• 4  
  A Lui este înţelepciunea şi atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?


• 5  
  El mută deodată munţii şi-i răstoarnă în mânia Sa.


• 6  
  Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii.


• 7  
  Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele sub pecetea Lui.


• 8  
  Numai El întinde cerurile şi umblă pe înălţimile mării.


• 9  
  El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele şi stelele din ţinuturile de miazăzi.


• 10  
  El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.


• 11  
  Iată, El trece pe lângă mine, şi nu-L văd, Se duce şi nu-L zăresc.


• 12  
  Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: „Ce faci?”


• 13  
  Dumnezeu nu-Şi întoarce mânia; sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei.


• 14  
  Şi eu, cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg?


• 15  
  Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decât să mă rog Judecătorului.


• 16  
  Şi chiar dacă m-ar asculta când Îl chem, tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul;


• 17  
  El, care mă izbeşte ca într-o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,


• 18  
  care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.


• 19  
  Să alerg la putere? El este Atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?


• 20  
  Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi; şi oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.


• 21  
  Nevinovat! Sunt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.


• 22  
  Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.


• 23  
  Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!… Dar El râde de încercările celui nevinovat.


• 24  
  Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit; El acoperă ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?


• 25  
  Zilele mele aleargă mai iuţi decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;


• 26  
  trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se repede asupra prăzii.


• 27  
  Dacă zic: „Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea şi să fiu voios”,


• 28  
  sunt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.


• 29  
  Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba?


• 30  
  Chiar dacă m-aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţa mâinile cu leşie,


• 31  
  Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până şi hainele de mine!


• 32  
  Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde şi să mergem împreună la judecată.


• 33  
  Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mâna peste noi amândoi.


• 34  
  Să-Şi tragă însă varga deasupra mea şi să nu mă mai tulbure spaima Lui.


• 35  
  Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpân pe mine.