-
1
Elihu a urmat şi a zis:
-
2
„Aşteaptă puţin şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.
-
3
Îmi voi lua temeiurile de dreptate şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
-
4
Fii încredinţat, cuvântările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.
-
5
Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.
-
6
El nu lasă pe cel rău să trăiască şi face dreptate celui nenorocit.
-
7
Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşază pentru totdeauna ca să domnească.
-
8
Se întâmplă să cadă în lanţuri şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?
-
9
Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor.
-
10
Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.
-
11
Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire şi anii în bucurie.
-
12
Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.
-
13
Nelegiuiţii se mânie, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie;
-
14
îşi pierd viaţa în tinereţe, mor ca cei desfrânaţi.
-
15
Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.
-
16
Şi pe tine te va scoate din strâmtorare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.
-
17
Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.
-
18
Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
-
19
Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?
-
20
Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.
-
21
Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.
-
22
Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?
-
23
Cine Îi cere socoteală de căile Lui şi cine îndrăzneşte să-I spună: „Faci rău”?
-
24
Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!
-
25
Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.
-
26
Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.
-
27
Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,
-
28
pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.
-
29
Şi cine poate pricepe ruperea norului şi bubuitul cortului Său?
-
30
Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui şi acoperă adâncimile mării.
-
31
Prin aceste mijloace, El judecă popoarele şi dă belşug de hrană.
-
32
Ia fulgerul în mână şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.
-
33
Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi până şi turmele Îi simt apropierea.