-
1
M-am dezgustat de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
-
2
Eu zic lui Dumnezeu: „Nu mă osândi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
-
3
Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
-
4
Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?
-
5
Zilele Tale sunt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,
-
6
ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,
-
7
când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
-
8
Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… Şi Tu să mă nimiceşti!
-
9
Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână?
-
10
Nu m-ai muls ca laptele? Nu m-ai închegat ca brânza?
-
11
M-ai îmbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi vine;
-
12
mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.
-
13
Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gând:
-
14
că, dacă păcătuiesc, să mă pândeşti şi să nu-mi ierţi fărădelegea.
-
15
Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.
-
16
Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,
-
17
îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mânia împotriva mea şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.
-
18
Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
-
19
Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt!”
-
20
Nu sunt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece de la mine, şi să răsuflu puţin,
-
21
înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
-
22
în ţara întunericului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adânci, unde domneşte umbra morţii şi neorânduiala şi unde lumina este ca întunericul!”