Iov, Capitolul 4

• Cuvântarea lui Elifaz către Iov.

  1  
  Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:


• 2  
  „Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?


• 3  
  De multe ori tu ai învăţat pe alţii şi ai întărit mâinile slăbite.


• 4  
  Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau şi ai întărit genunchii care se îndoiau.


• 5  
  Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab! Acum, când eşti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?


• 6  
  Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta?


• 7  
  Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?


• 8  
  După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!


• 9  
  Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vântul mâniei Lui.


• 10  
  Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sunt zdrobiţi!


• 11  
  Leul bătrân piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.



• Toţi oamenii sunt vinovaţi.

  12  
  Un cuvânt s-a furişat până la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.


• 13  
  În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,


• 14  
  m-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat.


• 15  
  Un duh a trecut pe lângă mine… tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…


• 16  
  Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:


• 17  
  „Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?


• 18  
  Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,


• 19  
  cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!


• 20  
  De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.


• 21  
  Li se taie firul vieţii: mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea!