Iov, Capitolul 6

• Răspunsul lui Iov.

  1  
  Iov a luat cuvântul şi a zis:


• 2  
  „Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,


• 3  
  ar fi mai grele decât nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!


• 4  
  Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groaza Domnului bagă fiori în mine!


• 5  
  Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă? Mugeşte boul când are de mâncare?


• 6  
  Poţi mânca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?


• 7  
  Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă ea!


• 8  
  O, de mi s-ar asculta dorinţa şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!


• 9  
  De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mâna şi să mă prăpădească!


• 10  
  Îmi va rămâne măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleşeşte: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.


• 11  
  La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie?


• 12  
  Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?


• 13  
  Nu sunt eu lipsit de ajutor şi n-a fugit mântuirea de mine?



• Iov se tânguieşte.

  14  
  Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.


• 15  
  Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.


• 16  
  Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;


• 17  
  vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui şi li se usucă albia.


• 18  
  Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustiu şi pier.


• 19  
  Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd.


• 20  
  Dar rămân înşelaţi în nădejdea lor, rămân uimiţi când ajung la ele.


• 21  
  Aşa sunteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul şi vă îngroziţi!


• 22  
  V-am zis eu oare: „Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,


• 23  
  scăpaţi-mă din mâna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mâna celor răi”?


• 24  
  Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.


• 25  
  O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?


• 26  
  Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis şi să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?


• 27  
  Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.


• 28  
  Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!


• 29  
  Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă şi mărturisiţi că sunt nevinovat!


• 30  
  Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?