Iov, Capitolul 15

• A doua cuvântare a lui Elifaz.

  1  
  Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:


• 2  
  „Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vânt de răsărit?


• 3  
  Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic şi prin cuvântări care nu slujesc la nimic?


• 4  
  Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.


• 5  
  Nelegiuirea ta îţi cârmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.


• 6  
  Nu eu, ci gura ta te osândeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.


• 7  
  Tu eşti omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?


• 8  
  Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?


• 9  
  Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?


• 10  
  Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliţi decât tatăl tău.


• 11  
  Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine şi cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând?…


• 12  
  Încotro te trage inima şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?


• 13  
  Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea:


• 14  
  „Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?


• 15  
  Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,


• 16  
  cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!”?


• 17  
  Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,


• 18  
  ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind de la părinţii lor,


• 19  
  cărora singuri li se dăduse ţara şi printre care niciun străin nu venise încă.


• 20  
  „Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de care are parte cel nelegiuit.


• 21  
  Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.


• 22  
  El nu trage nădejde să scape de întuneric, vede sabia care-l ameninţă;


• 23  
  aleargă încoace şi încolo să caute pâine, ştie că-l aşteaptă ziua întunericului.


• 24  
  Necazul şi neliniştea îl înspăimântă şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.


• 25  
  Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu, s-a împotrivit Celui Atotputernic


• 26  
  şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.


• 27  
  Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osânză


• 28  
  şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărâmate.


• 29  
  Nu se va mai îmbogăţi, averea nu-i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pământ.


• 30  
  Nu va putea ieşi din întuneric, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.


• 31  
  Dacă se încrede în rău, se înşală, căci răul îi va fi răsplata.


• 32  
  Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.


• 33  
  Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.


• 34  
  Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mânca focul.


• 35  
  El zămisleşte răul şi naşte răul: în sânul lui coace roade care-l înşală.”