-
1
Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormântul.
-
2
Sunt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
-
3
Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
-
4
Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.
-
5
Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
-
6
M-a făcut de basmul oamenilor şi ca unul pe care-l scuipi în faţă!
-
7
Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră.
-
8
Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
-
9
Cel fără prihană rămâne totuşi tare pe calea lui, cel cu mâinile curate se întăreşte tot mai mult.
-
10
Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi cu cuvântările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
-
11
Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
-
12
Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a şi venit!
-
13
Când Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, când în întuneric îmi voi înălţa culcuşul;
-
14
când strig gropii: „Tu eşti tatăl meu!” Şi viermilor: „Voi sunteţi mama şi sora mea!”
-
15
Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
-
16
Ea se va coborî cu mine la porţile Locuinţei morţilor, când vom merge împreună să ne odihnim în ţărână.”