Iov, Capitolul 3

• Plângerea lui Iov.

  1  
  După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.


• 2  
  A luat cuvântul şi a zis:


• 3  
  „Blestemată să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: „S-a zămislit un copil de parte bărbătească.”


• 4  
  Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer şi să nu mai strălucească lumina peste ea!


• 5  
  S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!


• 6  
  Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!


• 7  
  Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!


• 8  
  Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte Leviatanul;


• 9  
  să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!


• 10  
  Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.


• 11  
  De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?


• 12  
  De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?


• 13  
  Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni


• 14  
  cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte,


• 15  
  cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint.


• 16  
  Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!


• 17  
  Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.


• 18  
  Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;


• 19  
  cel mic şi cel mare sunt totuna acolo, şi robul scapă de stăpânul său.


• 20  
  Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi la suflet,


• 21  
  care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară,


• 22  
  care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul? –


• 23  
  Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile?


• 24  
  Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.


• 25  
  De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!


• 26  
  N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”