Iov, Capitolul 22

• A treia cuvântare a lui Elifaz.

  1  
  Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:


• 2  
  „Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui.


• 3  
  Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va câştiga El?


• 4  
  Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare şi intră la judecată cu tine?


• 5  
  Nu-i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?


• 6  
  Luai fără pricină zăloguri de la fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.


• 7  
  Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pâine omului flămând.


• 8  
  Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.


• 9  
  Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale, şi braţele orfanilor le frângeai.


• 10  
  Pentru aceea eşti înconjurat de curse şi te-a apucat groaza dintr-odată.


• 11  
  Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?


• 12  
  Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vârful stelelor, ce înalt este!


• 13  
  Şi tu zici: „Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori?


• 14  
  Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!”


• 15  
  Ce! Vrei s-apuci pe calea străveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,


• 16  
  care au fost luaţi înainte de vreme şi au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge?


• 17  
  Ei ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic?”


• 18  
  Şi totuşi Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. – Departe de mine sfatul celor răi! –


• 19  
  Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va râde de ei


• 20  
  şi va zice: „Iată pe potrivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!”


• 21  
  Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.


• 22  
  Primeşte învăţătură din gura Lui şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.


• 23  
  Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.


• 24  
  Aruncă dar aurul în ţărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!


• 25  
  Şi atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.


• 26  
  Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.


• 27  
  Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.


• 28  
  Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.


• 29  
  Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.


• 30  
  El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mâinilor tale.”