Iov, Capitolul 20
-
A doua cuvântarea a lui Ţofar.
1Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis: -
2
„Gândurile mele mă silesc să răspund, şi frământarea mea nu-mi dă pace.
-
3
Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine, şi din adâncul minţii mele duhul mă face să răspund.
-
4
Nu ştii tu că, demult de tot, de când a fost aşezat omul pe pământ,
-
5
biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
-
6
Chiar dacă s-ar înălţa până la ceruri, şi capul i-ar ajunge până la nori,
-
7
va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: „Unde este?”
-
8
Va zbura ca un vis, şi nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.
-
9
Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări.
-
10
Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mâinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.
-
11
Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărână.
-
12
Dulce era răul în gura lui, îl ascundea sub limbă,
-
13
îl mesteca întruna şi nu-l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:
-
14
dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
-
15
Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
-
16
Otravă de aspidă a supt şi de aceea, limba năpârcii îl va ucide.
-
17
Nu-şi va mai plimba privirile peste pâraiele şi râurile de miere şi de lapte,
-
18
va da înapoi ce a câştigat şi nu va mai trage folos din câştig; va da înapoi tot ce a luat şi nu se va mai bucura de el,
-
19
căci a asuprit pe săraci şi i-a lăsat să piară, a dărâmat case şi nu le-a zidit la loc.
-
20
Lăcomia lui n-a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.
-
21
Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bunăstarea lui nu va ţine.
-
22
În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mâna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.
-
23
Şi iată, ca să-i umple pântecele, Dumnezeu va trimite peste el focul mâniei Lui şi-l va sătura cu o ploaie de săgeţi.
-
24
Dacă va scăpa de armele de fier, îl va străpunge arcul de aramă.
-
25
Îşi smulge din trup săgeata, care scânteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.
-
26
Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul, şi ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc.
-
27
Cerurile îi vor dezveli fărădelegea, şi pământul se va ridica împotriva lui.
-
28
Veniturile casei lui se vor pierde, vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.
-
29
Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i-o hotărăşte Dumnezeu.”