Mana de Luni: „Câteva lucruri inconfortabile despre zona de confort”

de Sergio M. Fortes Cu câteva luni în urmă, într-o ediție a Manei de Luni s-a discutat un subiect des întâlnit la mulți dintre noi: zona de confort. Mi s-a părut potrivit să reiau acest subiect, de vreme ce este o chestiune comună la locul de muncă și chiar în viața de zi cu zi. Este acel loc unde am vrea să fim și ne simțim cât mai puțin amenințați; este familiar și previzibil. Pare confortabil, deoarece nu suntem întinși  și provocați peste pratica noastră normală. Zona confortabilă pentru fiecare dintre noi poate fi identificată prin acțiuni specifice, gânduri, concepte și comportamente, care devin un obicei permanent. Zona de confort aduce beneficiile armoniei, fără frică, îngrijorare, sau riscuri. Cu toate acestea, viața în zona de confort ne poate împiedica din a realiza mai multe decât credem. Ne împiedică din a descoperi că avem abilități mai mari decât credeam, pentru că refuzăm să ne extindem dincolo de ceea ce deja știm. Zona de confort de împiedică din a explora idei noi, blochează întrebările, și inhibă luarea deciziilor. Ne bucurăm de beneficiile siguranței și de sentimentul că totul este sub control, și de multe ori găsim că ne este greu să ne schimbăm status quo-ul. Totuși, în loc ca zona de confort să fie o resursă, din contră, ea poate compania sau pe indivizi pe o cale care încurajează plictiseala, stagnarea, insatisfacția, invidia față de ceilalți și oferă scuze pentru orice. A alege să rămânem în zona de confort înseamnă să renunțăm atât la procesul de dezvoltare, cât și la oportunitățile de creștere. Ar fi egal cu abandonarea vieții profesionale. Anii trec fără nicio provocare, iar viața stagnantă devine împovărată. Ieșirea din zona de confort duce la descoperirea de noi oportunități și potențiale, un plus de încredere, o creștere în creativitate și chiar revigorarea dorinței de a trăi. Scriptura prezintă numeroase exemple de oameni care păreau destul de confortabili cu situația în care erau, făcând ce făceau în mod normal. Dar Dumnezeu avea planuri mai mari și mai bune pentru ei. Iar pentru a le duce la îndeplinire, El a trebuit să îi forțeze să iasă din aceste zone de confort ale lor. Iată câteva exemple: Provocarea lui Avram. Dumnezeu l-a provocat pe Avram: „Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” (Geneza 12:1-3). În ciuda promisiunii fabuloase că va deveni „un neam mare”, a fost, totuși, un atac pentru zona de confort a lui Avram. Verbul „ieși” în ebraică este „lech-lecha” un joc de două cuvinte asemănătoare. Primul înseamnă „du-te”, iar al doilea „du-te tu însuți”. A însemnat o plecare traumatizantă din locul său natal, cu provocarea de a-și căuta identitatea autentică. Proiectul uriaș al Țării Promise. Pentru Israel, un popor obișnuit cu rutina acelorași lucruri timp de patru secole, chemarea lui Dumnezeu de a pleca în căutarea Țării Promise probabil că a fost un lucru contrar zonei de confort a poporului.  Dumnezeu a scos lideri mari care au condus poporul exact prin procesul pe care îl știm ca fiind „exodul”. Aceasta slujește ca fiind o relatare unică despre cum să facem față și cum să învingem zona de confort. Explorând și partea cealaltă. Isus Hristos i-a provocat pe ucenici: „Să trecem în partea cealaltă.” (Marcu 4:35). Ei cunoșteau marea foarte bine. Știau cum să navigheze confortabil. Dar a trece pe partea cealaltă a fost o provocare destul de mare: era târziu, iar a merge într-acolo putea fi riscant. Imediat cum au plecat, a început o furtună devastatoare! Zona de confort a fost bombardată.  Doar încrederea în Isus i-a ajutat să supraviețuiască disconfortului. Îndemnul lui Isus este unul încurajator: „Să trecem…”. Știți de ce? Însemna că El merge alături de noi. Și știind că El este acolo, a trece pe „partea cealaltă” poate deveni o aventură sigură și entuziasmantă!