Coronavirusul: „De la frică, la dragoste”, de Andrew Worsop
Trebuie să spun ceva foarte clar, încă de la început: Dumnezeu este întotdeauna în control! În ziua de duminică, 26 decembrie 2004, peste 200.000 de oameni au fost uciși de un tsunami în oceanul Indian, iar multe biserici, adunate pentru a se închina lui Dumnezeu, au dispărut atunci. Acesta este un eveniment real, consemnat în istorie.
Digital generated image of globe inside a corona virus cell on dark grey background.
Creștinii au trecut prin evenimente de felul acesta de când există. Cu această întâmplare în minte, haideți să vedem ce spune Biblia:
„Îl ascultă chiar și vânturile și marea [pe Domnul Isus]” (Marcu 4.41).
Un fapt la fel de adevărat astăzi, cum a fost și atunci:
„Isus Hristos este același ieri, și azi și în veci.” (Evrei 13:8)
Combinând evenimentul istoric cu informația biblică, ajungem la acest adevăr central: Dumnezeu ar fi putut să oprească dezastrul natural, dar nu a făcut-o. Dacă Dumnezeu face întotdeauna ce este înțelept, corect, drept și bun, atunci înțelegem că El a avut scopuri înțelepte și bune în mijlocul acestui dezastru ucigător.
Adevărul central este același în toate situațiile, de aceea Dumnezeu ar putea să oprească și coronavirusul. Dumnezeu cunoaște și are toată autoritatea asupra tuturor forțelor naturale și supranaturale din lume. El știe precis de unde a început virusul și unde merge în continuare. El are puterea absolută să îl oprească sau nu. Nici păcatul, nici Satan, nici boala și nici omul, nu sunt mai puternici decât Dumnezeu.
Iov spune foarte clar:
„Știu că Tu poți totul și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” (Iov 42:2)
Pentru a înțelege ce se întâmplă zilele acestea, trebuie să știm că Dumnezeu este suveran, El are toată puterea peste toate calamitățile și toate bolile din lume. Astfel adevărata întrebare este: de ce lasă El să se întâmple toate acestea?
Noi nu știm de ce acest virus specific se răspândește chiar acum, dar pot fi multe moduri prin care Dumnezeu îl folosește. Trăim într-o lume căzută, iar boala și dezastrele fac parte din ea, din cauza păcatului și răzvrătirii omului.
Știind că Dumnezeu este în control și știind că poate nu vom afla niciodată scopul acestei pandemii, care ar trebui să fie atitudinea creștinilor?
Noi trebuie să răspundem la fel cum am face în orice situație. Nu cu mândrie, nu cu frică, ci cu dragoste. Dragoste pentru Dumnezeu, dragoste pentru frați, dragoste pentru aproapele nostru.
Să nu acționăm din mândrie, crezând că acest virus nu se poate atinge de noi sau că nu îi putem contamina pe alții. Nu este nicio promisiune în Scriptură în acest sens, și mulți creștini au murit în dezastre naturale sau pandemii, din cauza lipsei de înțelepciune, crezându-se în siguranță, când nu erau.
Să nu răspundem cu frică. Frica de boală ne poate determina să fim prea grijulii, și astfel făcând fapte nedemne de iubire. Sau frica de judecata celorlalți, care ne poate determina să ne asumăm riscuri inutile, punându-i pe ceilalți în pericol, nearătându-le astfel dragoste. Frica izgonește dragostea din noi, iar noi trebuie să înțelegem că:
„În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste.” (1 Ioan 4:18)
Nu trebuie să ne temem de această boală, deoarece Hristos ne-a iubit întâi și a luat pedeapsa noastră pe cruce, iar fără așteptarea unei pedepse, putem spune cu siguranță deplină:
„…toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” (Romani 8:28)
Hristos este Cel care judecă, nu frații noștri, și El este Cel care a eliminat frica.
Noi trebuie să arătăm dragostea lui Hristos în acest timp dificil, în special celor care sunt paralizați de frică, celor care nu cunosc libertatea lui Hristos, prin dragostea Lui care alungă frica.
În mod practic suntem chemați să arătăm milă celor din jur. Printre vecinii noștri sunt persoane vârstnice care sunt în grupul de risc pentru acest virus și sunt prea înfricoșați să iasă din case, poate că se izolează. Trebuie să le arătăm dragostea lui Hristos oferindu-le ajutor, întrebându-i dacă au nevoie de ceva. Nu îi puneți în pericol, nu le amplificați teama. Puteți să le lăsați un bilet cu numărul vostru pentru a vă suna dacă au nevoie de ceva. Dacă le aduceți ceva, lăsați-le la ușă, pentru a nu intra în contact cu ei. Fiți înțelepți, deși poate nu vi se pare necesar, dar pentru ei este important, și nu vrem ca frica să îi împiedice să ceară ajutorul.
Respectă-i, iubește-i și spune-le despre dragostea lui Hristos pentru ei:
„Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, și el, în Dumnezeu. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el.” (1 Ioan 4:15-16)
de către Andrew Worsop