Ce iubește inima mea

Fiind bombardați zilnic de atâtea vești rele și trecând prin tot felul de situații neplăcute, uneori pare foarte ușor să ne pierdem încrederea în Dumnezeu și uităm că El știe de noi, ne are în vedere. Articolul următor ne arată că indiferent prin ce trecem, Isus este temelia, El este Adevărata noastră comoară. Matei 13 : 44 „Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.” Un tânăr intră în datorii până peste cap ca să-i cumpere femeii iubite două bijuterii deosebit de frumoase. În ajunul zilei în care el vrea să-i ofere inelul și colierul, ea îi spune că se va căsători cu altul. În noaptea aceleiași zile, casa tânărului este spartă de hoți și i se fură bijuteriile. Nu-i mai rămâne nimic. În cele din urmă, tânărul rămâne cu mâinile goale. Adesea ni se întâmplă și nouă la fel în viață. Investiția noastră de putere, de dragoste și bani nu ne aduce împlinirea dorită. Partenerul de viață o ia pe alte căi, unul din copii se îndepărtează tot mai mult de valorile bune ale părinților, o boală spulberă toate visele. Noi am dat totul, dar în final rămânem cu mâinile goale. Comorile pământești se dovedesc a fi niște baloane de săpun – strălucesc fascinant, dar se sparg repede și nu merită investiția. Și noi stăm și privim pierduți în gol. Parabola lui Isus ne arată că există totuși o comoară care merită orice efort din partea noastră. Isus este temelia, stânca pe care putem să stăm în siguranță. Aceasta este comoara ascunsă care ne face bogați. Dacă stăm pe stânca sigură a dragostei lui Dumnezeu, care ne împlinește cele mai profunde nevoi, putem să îndurăm toate eforturile, aparent zadarnice, și atunci oamenii și lucrurile se pot transforma spre binele nostru. Chiar dacă se mai sparge câte un balon de săpun al speranțelor deșarte, inima noastră este ascunsă în Dumnezeu. Comoara din țarină rodește în noi. Un articol de Christiane Bladt