Ce a învăţat Joni Eareckson Tada după 53 de viaţă în scaunul cu rotile
Atunci când avea 17 ani, Joni Eareckson Tada s-a dus să înoate împreună cu sora ei în Chesapeake Bay, la malul oceanului Atlantic. Ea a plonjat din greşeala într-o apă de mică adâncime şi şi-a rupt coloana cervicală. Datorită acestui accident Joni a rămas paralizată de la umeri în jos şi avea să-şi petreacă restul vieţii într-un scaun cu rotile, incapabilă să îşi folosească mâinile sau picioarele.
Joni a devenit o cunoscută autoare de cărţi, o comunicatoare renumită precum şi o pictoriţă apreciată (ea pictează ţinând pensula între dinţi) şi este o persoană iubită de comunitatea creştină. Într-un podcast recent, ea fost rugată să explice o declaraţie pe care a făcut-o de curând: „În cele mai cumplite vremuri, creştinii pot şi trebuie să strălucească.”
Ea a explicat: „Cred că strălucim atunci când avem speranţă, când ne încredem în Dumnezeu şi în planul Lui pentru viitor, şi de asemenea atunci când avem o atitudine de rugăciune şi aşteptam să primim ceea ce ne-am rugat.” Apoi ea făcut următoare afirmaţie de mare impact: „Am o încredinţare puternică, că Dumnezeu permite să se întâmple ceea ce El urăşte ca să îndeplinească ceea ce El iubeşte, şi asta a fost motto-ul meu pentru ultimii 53 de ani petrecuţi în scaunul cu rotile.”
„Dumnezeu permite ceea ce El urăşte, aceasta paralizie, pentru a obţine ceva ce El iubeşte şi asta este bineînţeles o inimă schimbată şi o umblare mai apropiată de Dumnezeu. Pe surt, asta este!”
Cum putem rămâne „încrezători în Dumnezeu şi în planul Lui pentru viitor” în aceste vremuri tulburi?
LECŢIA UNEI FRUNZE
Capitolul 4 din cartea Numeri descrie îndatoririle chehatiților, a gherșoniților şi a fiilor lui Merari. Nu poate fi considerat cel mai inspirațional capitol din Biblie.
În versetele 5-6 scrie: „La pornirea taberei, Aaron şi fiii lui să vină să dea jos perdeaua dinăuntru şi să acopere cu ea chivotul mărturiei; să punea deasupra ei o învelitoare de piele de vițel-de-mare şi să întindă pe deasupra un covor făcut în întregime din materie albastră; apoi să pună drugii chivotului.”
Dacă Dumnezeu a acordat o atenţie deosebită unor asemenea detalii, putem fi încredinţaţi că Lui îi pasă de problemele mari cu care ne confruntăm în viaţă.
Într-o vreme când mă simţeam copleşit de lucrurile din viaţa mea, în timpul unei plimbări atenţia mi-a fost atrasă spre o frunză.
Complexitatea alcătuirii acestei frunze, felul în care nervurile mai groase şi mai subţiri sunt dispuse pe toată suprafaţa ei într-o formă atât de armonioasă, m-a făcut să mă minunez de măreţia unui Creator atât de maiestuos.
Dacă Dumnezeu a acordat proiectat, cu atât de multă grijă pentru detaliu, modul în care arată o frunză, atunci cu siguranţă el are un plan pentru fiecare aspect al vieţii mele.
Dacă Domnul a putut călăuzi două milioane de israeliţi prin pustie către Țara Promisă, El ne poate călăuzi prin pustia prin care trecem în aceste zile.
DE CE AVEM O PERSPECTIVĂ RĂSTURNATĂ?
Mai departe, în Numeri 4 Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dumnezeu a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis : „Să nu cumva să puneţi neamul familiilor chehatiților în primejdie să fie nimicit din mijlocul leviţilor. Iată ce să faceţi pentru ei ca să trăiască, şi ca să nu moară când se vor apropia de Locul Preasfânt: Aaron şi fiii lui să vină şi să pună pe fiecare din ei la slujbă şi sarcina lui. Să nu între ei să învelească lucrurile sfinte, ca să nu moară.” (versetele 18-20)
Tatăl Ceresc se îngrijea de fiecare detaliu din vieţile lor. Chehatiții aveau o sarcină precisă de îndeplinit şi nimic altceva. Dacă ei îşi respectau limitele aşezate de Domnul, slujba lor avea să contribuie la scopul măreţ pe care Dumnezeu îl avea pentru naţiune şi pentru viitor.
În teoria managementului există Principiul lui Peter, un concept dezvoltat de către Laurence Peter care spune că membrii de succes ai unei organizaţii ierarhice sunt promovaţi până la nivelul lor maxim de competenţă. Uneori organizaţiile promovează oamenii dincolo de nivelul lor de competență, sau noi înşişi căutăm să fim promovaţi.
Veste bună este aceea că Dumnezeu are o chemare unică pentru fiecare dintre noi. Veste mai puţin bună este aceea că nici unul din noi nu putem fi folosiţi pe deplin de Dumnezeu decât dacă ne aliniem cu voia Lui.
Există totuşi un avertisment important de luat în seamă, aşa cum a scris şi marele C.S. Lewis: „ În zilele noastre am ajuns să avem întreaga perspectivă răsturnată. Începând cu doctrina potrivit căreia fiecare persoană are o ‘valoare infinită’, ni-l imaginăm pe Dumnezeu cau un fel de comitet de organizare a cărui treabă este aceea de a găsi sarcini potrivite pentru fiecare suflet, câte un cui pentru fiecare gaură.”
„De fapt valoarea fiecărui individ nu stă în el însuşi. El este capabil să primească valoare. El primeşte această valoare atunci când se uneşte cu Hristos. Nu este vorba de a-i găsi lui Hristos un loc în templul viu, lucru care ar fi nedrept faţă de valoarea sa intrinsecă şi de a oferi un scop pentru idiosincrazia sa naturală. Acel loc există acolo de la început. Omul a fost creat pentru el. El nu va deveni el însuşi până nu ajunge acolo.”
Dacă Dumnezeu a putut proiecta o frunză atunci el are un plan şi pentru tine. Dacă El a putut scoate un lucru bun din tragedia care i s-a întâmplat lui Joni Eareckson Tada, atunci el poate binecuvânta şi circumstanţele în care te afli tu. Ca şi cu ea, El are un plan specific pentru tine care este proiectat pentru rolul tău în lucrarea Lui.
Autor: Jim Denison