Matei, Capitolul 14
-
Moartea lui Ioan Botezătorul.
1În vremea aceea, cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus; -
2
şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el.”
-
3
Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
-
4
pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă.”
-
5
Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un proroc.
-
6
Dar, când se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor şi a plăcut lui Irod.
-
7
De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere.
-
8
Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”
-
9
Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
-
10
Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă.
-
11
Capul a fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus la mama sa.
-
12
Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.
-
Înmulţirea pâinilor.
13Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos. -
14
Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
-
15
Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.”
-
16
„N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus, „daţi-le voi să mănânce.”
-
17
Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.”
-
18
Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.”
-
19
Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
-
20
Toţi au mâncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de firimituri.
-
21
Cei ce mâncaseră erau cam la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
-
Umblarea pe mare.
22Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor. -
23
După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.
-
24
În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.
-
25
Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.
-
26
Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.
-
27
Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”
-
28
„Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.”
-
29
„Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
-
30
Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”
-
31
Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
-
32
Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul.
-
33
Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
-
34
După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.
-
35
Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El pe toţi bolnavii.
-
36
Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.