Luca, Capitolul 24

• Învierea lui Isus.

  1  
  În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.


• 2  
  Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,


• 3  
  au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.


• 4  
  Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.


• 5  
  Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?


• 6  
  Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,


• 7  
  când zicea că: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.”


• 8  
  Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.



• Petru se duce la mormânt.

  9  
  La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.


• 10  
  Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele.


• 11  
  Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau.


• 12  
  Dar Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.



• Isus Se arată la doi ucenici.

  13  
  În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;


• 14  
  şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.


• 15  
  Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.


• 16  
  Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.


• 17  
  El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.


• 18  
  Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”


• 19  
  „Ce?”, le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.


• 20  
  Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?


• 21  
  Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.


• 22  
  Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,


• 23  
  nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri care ziceau că El este viu.


• 24  
  Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”


• 25  
  Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!


• 26  
  Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”


• 27  
  Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.


• 28  
  Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.


• 29  
  Dar ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.


• 30  
  Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.


• 31  
  Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.


• 32  
  Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”


• 33  
  S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc


• 34  
  şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon.”


• 35  
  Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.



• Isus Se arată celor unsprezece şi celorlalţi.

  36  
  Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”


• 37  
  Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.


• 38  
  Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?


• 39  
  Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”


• 40  
  (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)


• 41  
  Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”


• 42  
  I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere.


• 43  
  El le-a luat şi a mâncat înaintea lor.


• 44  
  Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.”


• 45  
  Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.


• 46  
  Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi.


• 47  
  Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.


• 48  
  Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.


• 49  
  Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”



• Înălţarea.

  50  
  El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.


• 51  
  Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.


• 52  
  După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.


• 53  
  Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.