Luca, Capitolul 23

• Isus înaintea lui Pilat.

  1  
  S-au sculat toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.


• 2  
  Şi au început să-L pârască şi să zică: „Pe Omul acesta L-am găsit aţâţând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir cezarului şi zicând că El este Hristosul, Împăratul.”


• 3  
  Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.”


• 4  
  Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.”


• 5  
  Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: „Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”



• Isus înaintea lui Irod.

  6  
  Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean.


• 7  
  Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.


• 8  
  Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.


• 9  
  I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.


• 10  
  Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare.


• 11  
  Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.


• 12  
  În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.



• Hotărârea de moarte întărită.

  13  
  Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod


• 14  
  şi le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâţi.


• 15  
  Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.


• 16  
  Eu deci, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”


• 17  
  La fiecare praznic al Paştilor, Pilat trebuia să le sloboadă un întemniţat.


• 18  
  Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta şi sloboade-ne pe Baraba!”


• 19  
  Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor.


• 20  
  Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.


• 21  
  Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!”


• 22  
  Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”


• 23  
  Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.


• 24  
  Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.


• 25  
  Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.



• Răstignirea.

  26  
  Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.


• 27  
  În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei care se boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după El.


• 28  
  Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri.


• 29  
  Căci iată vor veni zile, când se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de ţâţele care n-au alăptat!”


• 30  
  Atunci vor începe să zică munţilor: „Cădeţi peste noi!”, şi dealurilor: „Acoperiţi-ne!”


• 31  
  Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”


• 32  
  Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele care trebuiau omorâţi împreună cu Isus.


• 33  
  Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta, şi altul la stânga.


• 34  
  Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.



• Batjocurile.

  35  
  Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”


• 36  
  Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet


• 37  
  şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!”


• 38  
  Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: „Acesta este Împăratul iudeilor.”


• 39  
  Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!”


• 40  
  Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?


• 41  
  Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.”


• 42  
  Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!”


• 43  
  Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”



• Moartea lui Isus.

  44  
  Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.


• 45  
  Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.


• 46  
  Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi, când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul.


• 47  
  Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!”


• 48  
  Şi tot norodul care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept.


• 49  
  Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau.



• Îngroparea lui Isus.

  50  
  Era un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,


• 51  
  care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.


• 52  
  Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.


• 53  
  L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.


• 54  
  Era ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului.


• 55  
  Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,


• 56  
  s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.