Luca, Capitolul 19

• Zacheu.

  1  
  Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate.


• 2  
  Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,


• 3  
  căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.


• 4  
  A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.


• 5  
  Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”


• 6  
  Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie.


• 7  
  Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”


• 8  
  Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”


• 9  
  Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.


• 10  
  Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”



• Pilda polilor.

  11  
  Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.


• 12  
  Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.


• 13  
  A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.”


• 14  
  Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.”


• 15  
  Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.


• 16  
  Cel dintâi a venit şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.”


• 17  
  El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.”


• 18  
  A venit al doilea şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.”


• 19  
  El i-a zis şi lui: „Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi.”


• 20  
  A venit un altul şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar;


• 21  
  căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat.”


• 22  
  Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;


• 23  
  atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?”


• 24  
  Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli.”


• 25  
  „Doamne”, i-au zis ei, „el are zece poli.”


• 26  
  Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.


• 27  
  Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.”


• 28  
  După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.



• Intrarea lui Isus în Ierusalim.

  29  
  Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi


• 30  
  şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.


• 31  
  Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?”, să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el.”


• 32  
  Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.


• 33  
  Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?”


• 34  
  Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.”


• 35  
  Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.


• 36  
  Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.


• 37  
  Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.


• 38  
  Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!”


• 39  
  Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”


• 40  
  Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”



• Isus plânge pentru cetate.

  41  
  Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea


• 42  
  şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.


• 43  
  Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:


• 44  
  te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”



• Izgonirea vânzătorilor din Templu.

  45  
  În urmă a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.


• 46  
  Şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”


• 47  
  Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare;


• 48  
  dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.