Luca, Capitolul 20

• Puterea lui Isus.

  1  
  Într-una din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii cu bătrânii


• 2  
  şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?”


• 3  
  Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:


• 4  
  Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?”


• 5  
  Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: „Din cer”, va zice: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?”


• 6  
  Şi dacă răspundem: „De la oameni”, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un proroc.”


• 7  
  Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.


• 8  
  Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”



• Pilda vierilor.

  9  
  Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.


• 10  
  La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.


• 11  
  A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.


• 12  
  A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela şi l-au scos afară.


• 13  
  Stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.”


• 14  
  Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei şi au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.”


• 15  
  Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?


• 16  
  Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”


• 17  
  Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului”?


• 18  
  Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera”.


• 19  
  Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.



• Birul Cezarului.

  20  
  Au început să pândească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori care se prefăceau că sunt neprihăniţi ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului.


• 21  
  Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.


• 22  
  Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu?”


• 23  
  Isus le-a priceput viclenia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?


• 24  
  Arătaţi-Mi un ban. Al cui chip şi ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului”, au răspuns ei.


• 25  
  Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”


• 26  
  Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.



• Despre înviere.

  27  
  Unii din saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au întrebat pe Isus:


• 28  
  „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.”


• 29  
  Au fost, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit fără copii.


• 30  
  Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.


• 31  
  A luat-o şi al treilea şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.


• 32  
  La urma tuturor, a murit şi femeia.


• 33  
  Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.”


• 34  
  Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;


• 35  
  dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.


• 36  
  Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.


• 37  
  Dar că morţii învie, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre „Rug” când numeşte pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”


• 38  
  Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.”


• 39  
  Unii din cărturari au luat cuvântul şi au zis: „Învăţătorule, bine ai zis.”


• 40  
  Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.



• Al cui fiu este Hristosul?

  41  
  Isus le-a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?


• 42  
  Căci însuşi David zice în cartea Psalmilor: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea,


• 43  
  până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”


• 44  
  Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?”



• Cărturarii mustraţi de Isus.

  45  
  Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:


• 46  
  „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe;


• 47  
  şi casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”