Geneza, Capitolul 2

• Ziua de odihnă.

  1  
  Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.


• 2  
  În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.


• 3  
  Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.



• Facerea omului.

  4  
  Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.


• 5  
  În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul.


• 6  
  Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.


• 7  
  Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.



• Raiul.

  8  
  Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.


• 9  
  Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.


• 10  
  Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.


• 11  
  Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.


• 12  
  Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.


• 13  
  Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.


• 14  
  Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul.


• 15  
  Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.


• 16  
  Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;


• 17  
  dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”



• Facerea femeii.

  18  
  Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”


• 19  
  Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.


• 20  
  Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.


• 21  
  Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.


• 22  
  Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.


• 23  
  Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.”


• 24  
  De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.



• Ispitirea femeii.

  25  
  Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.