2 Cronici, Capitolul 12

• Năvălirea lui Şişac.

  1  
  Când s-a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit Legea Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el.


• 2  
  În al cincilea an al domniei lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului.


• 3  
  Avea o mie două sute de care şi şaizeci de mii de călăreţi; şi împreună cu el a venit din Egipt un popor fără număr, dintre libieni, suchieni şi etiopieni.


• 4  
  A luat cetăţile întărite ale lui Iuda şi a ajuns până la Ierusalim.


• 5  
  Atunci prorocul Şemaia s-a dus la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în Ierusalim, la apropierea lui Şişac, şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Voi M-aţi părăsit; vă părăsesc şi Eu şi vă dau în mâinile lui Şişac.”


• 6  
  Căpeteniile lui Israel şi împăratul s-au smerit şi au zis: „Domnul este drept!”


• 7  
  Şi, când a văzut Domnul că s-au smerit, cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor, şi mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Şişac;


• 8  
  dar îi vor fi supuşi şi vor şti ce înseamnă să-Mi slujească Mie sau să slujească împărăţiilor altor ţări.”


• 9  
  Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur pe care le făcuse Solomon.


• 10  
  Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi de aramă şi le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului.


• 11  
  Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau şi le purtau înaintea lui; apoi le aduceau iarăşi în odaia alergătorilor.


• 12  
  Pentru că Roboam se smerise, Domnul Şi-a abătut mânia de la el şi nu l-a nimicit de tot. Şi tot mai era ceva bun în Iuda.


• 13  
  Împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim şi a domnit. Avea patruzeci şi unu de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel, ca să-Şi pună Numele în ea. Mama sa se numea Naama, amonita.


• 14  
  El a făcut lucruri rele, pentru că nu şi-a pus inima să caute pe Domnul.


• 15  
  Faptele lui Roboam, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea prorocului Şemaia şi a prorocului Ido, în cărţile spiţelor de neam? Totdeauna a fost război între Roboam şi Ieroboam.


• 16  
  Roboam a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Abia.