Cine NU vede Împărăţia cerurilor?
Te-ai gândit vreodată cum ar arăta lumea dacă nu am putea rosti salutul „Cristos a înviat!”? Nu te chinui să ţi-o imaginezi, pentru că nu ar exista.
Dumnezeu păstrează oamenii în viaţă doar pentru că prin învierea Domnului Isus Cristos mai au şansă la schimbare şi la mutarea din Împărăţia întunericului în Împărăţia Luminii. Deci, „Cristos a înviat!” şi bine v-am regăsit la timpul pentru o nouă meditaţie despre Împărăţia lui Dumnezeu.
Dacă aţi avut dorinţa şi posibilitatea să citiţi meditaţia anterioară, poate vă amintiţi că am vorbit despre siguranţă, despre certitudine VEZI LINK AICI. Cum nu ştiu dacă v-am ajutat suficient, am decis să continui ideea, abordând subiectul dintr-un alt unghi: Cine poate fi sigur că nu va vedea Împărăţia Cerurilor? Sau cine o va vedea de departe, dar nu va avea parte de ea, nu va fi înăuntru? Spre fericirea noastră şi nefericirea celor ce nu cred, nici aici nu este foarte complicat, deoarece Scriptura ne oferă învăţătură clară. Voi începe cu afirmaţia apostolului Pavel: „Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea” (1 Corinteni 15:50). Prin afirmaţia aceasta, Pavel spune că oamenii care rămân doar „carne şi sânge”, oamenii care nu se nasc din apă şi din Duh, nu pot ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu. Afirmaţia este şi logică şi documentată. Spun logică, deoarece nu înţeleg cum ar putea ajunge într-o Împărăţie pur spirituală o persoană ce aparţine lumii materiale. Am spus documentată, deoarece Domnul Isus Cristos a afirmat cu claritate: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:5). Afirmaţia Mântuitorului şi cea a lui Pavel arată că văd Împărăţia doar cei transformaţi de Duhul Sfânt. Apoi, în mai multe rânduri, Pavel spune că Împărăţia este a celor sfinţi, nu a celor care rămân în păcat. Enumerând păcate precum „pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea”, Pavel spune că „cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (Galateni 5:21). Chiar dacă lista păcatelor este diferită, Pavel scrie celor din Efes: „Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu” (Efeseni 5:5). Asumându-mi riscul de a face cu mine ce a făcut Felix cu Pavel, vreau să vă spun că nici corintenii nu au scăpat de listele lui Pavel. În prima scrisoare, apostolul scrie: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:9-10). Lângă listele acestea cu păcatele care sigur ne fură dreptul la Împărăţie, vă reamintesc un alt adevăr: „El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui” (Coloseni 1:13). Aceasta înseamnă că în Împărăţie sunt doar cei care au fost mutaţi de sub autoritatea păcatului sub autoritatea lui Cristos.
Dacă vreţi să fim şi mai practici, atunci trebuie să spunem răspicat că în Împărăţia cerurilor nu pot intra cei care nu se smeresc. Tot Mântuitorul, care ne doreşte în Împărăţie şi a demonstrat aceasta plătind cu viaţa, ne spune: „Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.” Şi, în final, pot fi siguri că nu vor avea parte de Împărăţie toţi cei care se încred în orice altceva sau altcineva decât în Domnul Isus Cristos. În contextul discuţiei cu tânărul bogat, Mântuitorul spune: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 18:24-25).
Dragii mei, Împărăţia există, este frumoasă şi încă mai are câteva locuri libere. Dacă suntem în ea, ar trebui să avem o singură frământare: cum să trăim pe placul Împăratului. Sigur, aceasta nu are de-a face doar cu slujirea celor din Împărăţie, ci şi cu slujirea celor din afara ei. Dacă pe cei dinăuntru trebuie să îi ajutăm la sfinţire şi slujire, pe cei din afară trebuie să îi ajutăm la salvare, la mântuire.
Dacă nu eşti în numărul celor din Împărăţie, fă ce trebuie, ce ţi se spune, ca să intri în ea. Să nu te pomeneşti că vor intra alţii înaintea ta, sau, mai trist, în locul tău. Mântuitorul îi avertiza pe oamenii buni, ca tine, că privilegiile pot fi irosite. Ne place sau nu, în Împărăţie vor ajunge şi cei despre care credem că nu au vreo şansă: „Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor” (Matei 8:11, Matei 21:31). Vorbind despre atitudinea greşită a fiului în relaţia cu tatăl care l-a trimis în vie, Domnul spunea: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 21:43).
Dragilor, nu voi înceta să afirm că noi, românii, suntem privilegiaţi. Am auzit Cuvântul, am crescut în familii bune, cunoaştem multe. Să avem grijă să nu rămânem pe dinafară, deoarece iadul va fi la fel de trist şi suferinţa la fel de lungă!
Viorel Iuga
Președintele Uniunii Baptiste din România
Președintele Alianței Evanghelice din România