Ioan, Capitolul 12

• Maria Îi toarnă mir pe picioare.

  1  
  Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi.


• 2  
  Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.


• 3  
  Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.


• 4  
  Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:


• 5  
  „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?”


• 6  
  Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.


• 7  
  Dar Isus a zis: „Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.


• 8  
  Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”


• 9  
  O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.


• 10  
  Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr,


• 11  
  căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.



• Intrarea lui Isus în Ierusalim.

  12  
  A doua zi, o gloată mare care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,


• 13  
  a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”


• 14  
  Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:


• 15  
  „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.”


• 16  
  Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El.


• 17  
  Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.


• 18  
  Şi norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.


• 19  
  Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!”



• Isus vorbeşte de moartea Sa.

  20  
  Nişte greci, dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic,


• 21  
  s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”


• 22  
  Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.


• 23  
  Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.


• 24  
  Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.


• 25  
  Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.


• 26  
  Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.


• 27  
  Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!


• 28  
  Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!”


• 29  
  Norodul care stătea acolo şi care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”


• 30  
  Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.


• 31  
  Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.


• 32  
  Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” –


• 33  
  Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. –


• 34  
  Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; cum, dar, zici Tu că „Fiul omului trebuie să fie înălţat”? Cine este acest Fiu al omului?”


• 35  
  Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.


• 36  
  Câtă vreme aveţi Lumina printre voi, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.



• Necredinţa Iudeilor.

  37  
  Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,


• 38  
  ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?”


• 39  
  De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:


• 40  
  „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”


• 41  
  Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.


• 42  
  Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.


• 43  
  Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.


• 44  
  Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.


• 45  
  Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.


• 46  
  Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.


• 47  
  Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.


• 48  
  Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.


• 49  
  Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.


• 50  
  Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”