Ioan, Capitolul 11

• Învirea lui Lazăr.

  1  
  Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. –


• 2  
  Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. –


• 3  
  Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.”


• 4  
  Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”


• 5  
  Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.


• 6  
  Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;


• 7  
  şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea.”


• 8  
  „Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum de curând căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?”


• 9  
  Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia;


• 10  
  dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.”


• 11  
  După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.”


• 12  
  Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”


• 13  
  Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.


• 14  
  Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.


• 15  
  Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”


• 16  
  Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!”


• 17  
  Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.


• 18  
  Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,


• 19  
  mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.


• 20  
  Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.


• 21  
  Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!


• 22  
  Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.”


• 23  
  Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.”


• 24  
  „Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”


• 25  
  Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.


• 26  
  Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”


• 27  
  „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”


• 28  
  După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa Maria şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”


• 29  
  Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El.


• 30  
  Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.


• 31  
  Iudeii care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.”


• 32  
  Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”


• 33  
  Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat.


• 34  
  Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi.”


• 35  
  Isus plângea.


• 36  
  Atunci iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”


• 37  
  Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”


• 38  
  Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră.


• 39  
  „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”


• 40  
  Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”


• 41  
  Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.


• 42  
  Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”


• 43  
  După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”


• 44  
  Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.”


• 45  
  Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.


• 46  
  Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.



• Sinedriul hotărăşte să-l omoare.

  47  
  Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.


• 48  
  Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.”


• 49  
  Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic;


• 50  
  oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”


• 51  
  Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.


• 52  
  Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.


• 53  
  Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.


• 54  
  De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.



• Isus aşteptat la Ierusalim.

  55  
  Paştile iudeilor era aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se cureţe.


• 56  
  Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?”


• 57  
  Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.