Plangerile lui Ieremia, Capitolul 5

• Relele de acum şi aducerile aminte.

  1  
  Adu-ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!


• 2  
  Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre, la cei din alte ţări!


• 3  
  Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca nişte văduve.


• 4  
  Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.


• 5  
  Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire şi, când obosim, nu ne dau odihnă.


• 6  
  Am întins mâna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.


• 7  
  Părinţii noştri care au păcătuit nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele.


• 8  
  Robii ne stăpânesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mâinile lor.


• 9  
  Ne căutăm pâinea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustiu.


• 10  
  Ne arde pielea ca un cuptor de frigurile foamei.


• 11  
  Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare, în cetăţile lui Iuda.


• 12  
  Mai marii noştri au fost spânzuraţi de mâinile lor; bătrânilor nu le-a dat nicio cinste.


• 13  
  Tinerii au fost puşi să râşnească, şi copiii cădeau sub poverile de lemn.


• 14  
  Bătrânii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cânte.


• 15  
  S-a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.


• 16  
  A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!


• 17  
  Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii,


• 18  
  este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.


• 19  
  Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuie din neam în neam!


• 20  
  Pentru ce să ne uiţi pe vecie şi să ne părăseşti pentru multă vreme?


• 21  
  Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăşi zile ca cele de odinioară!


• 22  
  Să ne fi lepădat Tu de tot oare şi să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?