Plangerile lui Ieremia, Capitolul 3

• Suferinţe şi mângâieri.

  1  
  Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.


• 2  
  El m-a dus, m-a mânat în întuneric, şi nu în lumină.


• 3  
  Numai împotriva mea Îşi întinde şi Îşi întoarce mâna, toată ziua.


• 4  
  Mi-a prăpădit carnea şi pielea şi mi-a zdrobit oasele.


• 5  
  A făcut zid împrejurul meu şi m-a înconjurat cu otravă şi durere.


• 6  
  Mă aşază în întuneric ca pe cei morţi pentru totdeauna.


• 7  
  M-a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele.


• 8  
  Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.


• 9  
  Mi-a astupat calea cu pietre cioplite şi mi-a strâmbat cărările.


• 10  
  Mă pândeşte ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns.


• 11  
  Mi-a abătut căile, şi apoi S-a aruncat pe mine şi m-a pustiit.


• 12  
  Şi-a încordat arcul şi m-a pus ţintă săgeţii Lui.


• 13  
  În rărunchi mi-a înfipt săgeţile din tolba Lui.


• 14  
  Am ajuns de râsul poporului meu şi toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei.


• 15  
  M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.


• 16  
  Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre, m-a acoperit cu cenuşă.


• 17  
  Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.


• 18  
  Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în Domnul.” –


• 19  
  Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!


• 20  
  Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.


• 21  
  Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde:


• 22  
  bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,


• 23  
  ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! –


• 24  
  „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.


• 25  
  Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.


• 26  
  Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.


• 27  
  Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.


• 28  
  Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;


• 29  
  să-şi umple gura cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea;


• 30  
  să dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări.


• 31  
  Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.


• 32  
  Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare:


• 33  
  căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.


• 34  
  Când se calcă în picioare toţi prinşii de război ai unei ţări,


• 35  
  când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,


• 36  
  când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?


• 37  
  Cine a spus, şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?


• 38  
  Nu iese din gura Celui Preaînalt răul şi binele?


• 39  
  De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!


• 40  
  Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul.


• 41  
  Să ne înălţăm inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:


• 42  
  „Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!


• 43  
  În mânia Ta, Te-ai ascuns şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.


• 44  
  Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.


• 45  
  Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.


• 46  
  Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.


• 47  
  De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.”


• 48  
  Şuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.


• 49  
  Mi se topeşte ochiul în lacrimi, necurmat şi fără răgaz,


• 50  
  până ce Domnul va privi din cer şi va vedea.


• 51  
  Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetăţii mele.


• 52  
  Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre.


• 53  
  Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă şi au aruncat cu pietre în mine.


• 54  
  Mi-au năvălit apele peste cap, şi ziceam: „Sunt pierdut!”


• 55  
  Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.


• 56  
  Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele.”


• 57  
  În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi ai zis: „Nu te teme!”


• 58  
  Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!


• 59  
  Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.


• 60  
  Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.


• 61  
  Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,


• 62  
  cuvântările potrivnicilor mei şi planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.


• 63  
  Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală. Eu sunt cântecul lor de batjocură.


• 64  
  Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!


• 65  
  Împietreşte-le inima şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!


• 66  
  Urmăreşte-i în mânia Ta şi şterge-i de sub ceruri, Doamne!”