1 Corinteni, Capitolul 15

• Învierea şi arătările lui Hristos.

  1  
  Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas


• 2  
  şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.


• 3  
  V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;


• 4  
  că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi;


• 5  
  şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.


• 6  
  După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.


• 7  
  În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.


• 8  
  După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.


• 9  
  Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.


• 10  
  Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.


• 11  
  Astfel, dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.



• Însemnătatea învierii lui Hristos.

  12  
  Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?


• 13  
  Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.


• 14  
  Şi, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.


• 15  
  Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie.


• 16  
  Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat.


• 17  
  Şi, dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre,


• 18  
  şi prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.


• 19  
  Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!


• 20  
  Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.


• 21  
  Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.


• 22  
  Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;


• 23  
  dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.


• 24  
  În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.


• 25  
  Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.


• 26  
  Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.


• 27  
  Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.


• 28  
  Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.


• 29  
  Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?


• 30  
  Şi de ce suntem noi în primejdie în orice clipă?


• 31  
  În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.


• 32  
  Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu învie morţii, atunci „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”.


• 33  
  Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.


• 34  
  Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.



• Cum vor învia morţii.

  35  
  Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?”


• 36  
  Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu învie, dacă nu moare mai întâi.


• 37  
  Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă.


• 38  
  Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.


• 39  
  Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.


• 40  
  Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti.


• 41  
  Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.


• 42  
  Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire;


• 43  
  este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere.


• 44  
  Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.


• 45  
  De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.


• 46  
  Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă.


• 47  
  Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer.


• 48  
  Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.


• 49  
  Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.


• 50  
  Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.


• 51  
  Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,


• 52  
  într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.


• 53  
  Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.


• 54  
  Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.


• 55  
  Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”


• 56  
  Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.


• 57  
  Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!


• 58  
  De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.