Proverbele, Capitolul 8

• Strigarea înţelepciunii.

  1  
  Nu strigă înţelepciunea şi nu-şi înalţă priceperea glasul?


• 2  
  Ea se aşază sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii,


• 3  
  şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:


• 4  
  „Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.


• 5  
  Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!


• 6  
  Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.


• 7  
  Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!


• 8  
  Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.


• 9  
  Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.


• 10  
  Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul, şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.


• 11  
  Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.


• 12  
  Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.


• 13  
  Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.


• 14  
  De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.


• 15  
  Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte.


• 16  
  Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai marii, toţi judecătorii pământului.


• 17  
  Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.


• 18  
  Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.


• 19  
  Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.


• 20  
  Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,


• 21  
  ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.



• Obârşia înţelepciunii.

  22  
  Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.


• 23  
  Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.


• 24  
  Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;


• 25  
  am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,


• 26  
  când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.


• 27  
  Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului,


• 28  
  când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,


• 29  
  când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,


• 30  
  eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui,


• 31  
  jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.


• 32  
  Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele!


• 33  
  Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.


• 34  
  Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porţile mele şi păzeşte pragul uşii mele.


• 35  
  Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului.


• 36  
  Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.”