Dincolo de ultima călătorie…

Sorin Cigher semnează un mesaj de compasiune și nădejde în memoria lui Teicu Duma, tatăl pastorului Vasile Duma, trecut la Domnul în urma unui tragic accident de circulație.

„Sunt vești care nu doar anunță o pierdere, ci zdrobesc inimi și lasă în urmă o liniște grea, încărcată de întrebări la care nimeni nu mai poate răspunde. Pentru familia Duma, timpul s-a oprit în loc. La vârsta de 71 de ani, în urma unui tragic accident de circulație petrecut la Lugoj, fratele Teicu – tatăl pastorului Vasile Duma – a părăsit această lume, lăsând în urmă un gol imens, lacrimi și o durere profundă.

Fratele Teicu nu a fost doar un simplu trecător prin această viață, ci o mărturie vie și de netăgăduit a puterii lui Dumnezeu. Cei care l-au cunoscut, familia care l-a prețuit și prietenii care l-au însoțit de-a lungul anilor pot declara fără nicio rezervă: a fost un om transformat radical de Evanghelie, un suflet modelat de Duhul Sfânt și strâns legat de Adevăr. În Teicu, cei dragi au văzut și au recunoscut, zi de zi, chipul unui „om nou”.

Toată viața și-a petrecut-o pe drumuri. A fost un șofer destoinic, un om puternic, care nu a cunoscut frica și nu a fugit niciodată de responsabilități. Harnic, neobosit și gata oricând să intervină acolo unde era nevoie de ajutor, el a fost un stâlp de nădejde pentru familia sa și un prieten pe care te puteai baza în orice moment. Nu te puteai plictisi în preajma lui. Emana o căldură și o bucurie care acum s-au transformat într-o amintire scumpă.

Destinul a făcut ca ultima sa călătorie pe pământ să fie tot la volan. Într-o clipă violentă, pe șoseaua de la Lugoj, el a condus pentru ultima dată, încheindu-și drumul pământesc și trecând în veșnicie. Pentru noi, cei rămași în urmă, a fost un accident sfâșietor. Pentru el, a fost momentul în care Dumnezeu, în suveranitatea Sa, l-a chemat acasă. Ne plecăm inimile în fața unei voințe pe care nu o înțelegem pe deplin, dar pe care alegem să o primim cu credință.

Astăzi, plângem un om scump și iubit, iar strigătul de durere al familiei este auzit de Cer. Însă, deși valea este adâncă și întunecoasă, nădejdea nu a murit și nu va muri niciodată. Rămâne certitudinea sfântă că el a plecat să fie cu Cel în care a crezut și pe care L-a iubit atât de mult. Amintirea rugăciunilor lui pentru cei dragi rămâne vie, iar marea reuniune din patria cerească este promisiunea care ne șterge lacrimile.

„Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El.”
Psalmul 116:15

Familia este îndoliată, dar privirea îi rămâne ațintită spre Cer.
Teicu ne așteaptă Acolo, la capătul ultimului drum.
Până la marea revedere, să nu ne pierdem nădejdea!

Cu profundă compasiune și durere în suflet,
Sorin Cigher”
(cumnat al pastorului Vasile Duma)

PS: Priveghiul va avea loc luni, de la ora 18:00, iar slujba de înmormântare va fi marți, de la ora 12:00, la Biserica Baptistă din Crivina.