Galateni, Capitolul 1

• Urare.

  1  
  Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morţi,


• 2  
  şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către bisericile Galatiei:


• 3  
  Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos!


• 4  
  El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.


• 5  
  A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.



• Nestatornicia Galatenilor.

  6  
  Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie.


• 7  
  Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.


• 8  
  Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!


• 9  
  Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!


• 10  
  Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.



• Evanghelia lui Pavel.

  11  
  Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească;


• 12  
  pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.


• 13  
  Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea;


• 14  
  şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.


• 15  
  Dar, când Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale


• 16  
  să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe niciun om,


• 17  
  nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.


• 18  
  După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile.


• 19  
  Dar n-am văzut pe niciun altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului.


• 20  
  În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.


• 21  
  După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.


• 22  
  Şi eram încă necunoscut la faţă bisericilor lui Hristos care sunt în Iudeea.


• 23  
  Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduieşte credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară.”


• 24  
  Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.