Eclesiastul, Capitolul 1

• Totul este deşertăciune.

  1  
  Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.


• 2  
  O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.


• 3  
  Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?


• 4  
  Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.


• 5  
  Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.


• 6  
  Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri.


• 7  
  Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.


• 8  
  Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.


• 9  
  Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.


• 10  
  Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.


• 11  
  Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.



• Deşertăciunea tuturor lucrurilor.

  12  
  Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.


• 13  
  Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.


• 14  
  Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!


• 15  
  Ce este strâmb nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.


• 16  
  Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.


• 17  
  Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.


• 18  
  Căci unde este multă înţelepciune este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere.