Cantarea cantarilor, Capitolul 6

• 1  
  Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine? –


• 2  
  Iubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme, ca să-şi pască turma în grădini şi să culeagă crini.


• 3  
  Eu sunt a iubitului meu, şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini. –


• 4  
  Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor.


• 5  
  Întoarce-ţi ochii de la mine, căci mă tulbură. Perii tăi sunt ca o turmă de capre care poposesc pe coama Galaadului.


• 6  
  Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.


• 7  
  Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta…


• 8  
  Am şaizeci de împărătese, optzeci de ţiitoare, şi fete fără număr,


• 9  
  dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mama sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele de asemenea o laudă. –


• 10  
  „Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor?” –


• 11  
  M-am coborât în grădina cu nuci, să văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via şi dacă au înflorit rodiile.


• 12  
  Dar fără să bag de seamă, dorinţa mea m-a dus la carele poporului unui om ales. –


• 13  
  Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. – Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la nişte fete ce joacă în cor?