Sedative Superficiale Vs Scriptură Salvatoare

Este surprinzător și uimitor, modul în care tratăm lucrurile în ceea ce îi privește pe tinerii Bisericii. O modalitate cât se poate de gravă datorită superficialității sau sentimentalismului (depinde de caz) cu care tratăm lucrurile în ceea ce privește educația lor din punct de vedere spiritual în familii, în Biserică sau la întâlnirile speciale organizate pentru tineret. Pentru că în loc să le oferim Scriptură Salvatoare din care să le extragem o educație spirituală bună pentru sufletele lor, le oferim sedative superficiale, care nu fac altceva decât să amâne, să staționeze problemele adevărate cu care ei se confruntă. Iar mai apoi, desigur că suntem supărați și dezamăgiți și începem să ne plângem că nu au devenit martirii secolului pe care i-am fi dori ci, mofturosii societății pe care i-am instruit. Spunem despre ei că sunt o altă generație, că s-au născut într-o altă cultură, că au o gândire diferită, o trăire specială, o tehnologie remarcabilă de care noi nu am avut parte (și așa este), iar datorită acestor impedimente, obstacole, piedici, suntem nevoiți ca la serile de tineret să improvizăm cu jocuri și activități pentru ai calma și ai face să se simtă bine și activi la aceste întâlniri, pentru că oricum puțină distracție nu strică. Trebuie să folosim o altă închinare (în caz că Biserica are o închinare conservatoare) ca nu cumva tinerii să se plictisească, o altă metodă de transmitere a mesajului biblic, sau mai bine să nu mai fie deloc ci să fie mai bine o consiliere spirituală în loc de predică, în care tinerii să poată să se deschidă cu problemele lor și să se găsească anumite soluții pentru aceste probleme. Trebuie să fie ceva nou pentru ei și interesant pentru a le capta atenția. Cu siguranță se pot face toate aceste lucruri și deja se practică aceste metode fără nici o reținere la multe Biserici care au un program de tineret… Cred totuși că ar trebui să fim sinceri și să recunoaștem că aceste metode, aceste improvizații nu sunt altceva decât niște sedative care calmează, care amână, care alină problema pe care o au – și anume păcatul! Aceste improvizații nu vor rezolva niciodată problema reală pe care mulți tineri o au: necredința! Dacă un om are o boală care poate fi tratată dar doctorii îi oferă doar sedative care să-i calmeze durerea, iar mai apoi și-ar petrece tot timpul cu el făcând tot felu de activități distractive și i-ar da sfaturi bune cu privire la problemele pe care le are în familie, probabil i-ați învinui de crimă pe acești doctori. Din punct de vedere spiritual, lucrurile stau la fel, indiferent de cultura pe care o au, de mediul în care cresc, boala păcatului o moștenesc din belșug și asta trebuie rezolvată, dar nu prin asemenea metode. Scopul întâlnirilor de tineret nu este de ai face pe tineri să se simtă bine prin activități, jocuri și alte acțiuni de genul acesta prin care tinerii să se distreze. Scopul întâlnirilor de tineret este proclamarea Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca cei nemântuiți să capete mântuire, iar cei mântuiți să capete educație spirituală, făcând astfel din ei oameni maturi spirituali care pot să-și justifice opinia cu privire la ceea ce cred. Dacă Biserica sub custodia căreia se fac întâlnirile de tineret are un program mult mai diferit decât cel din cadrul tineretului, este o greșeală majoră pe care conducerea Bisericii ar trebui să și-o asume, pentru că consecințele vor veni inevitabil. De exemplu, dacă o Biserică are o închinare conservatoare iar tinerii au o închinare contemporană, ori Biserica se va adapta, ori tinerii vor pleca. Este doar un exemplu și pot fi și multe altele, de aceea cred că programele de tineret nu ar trebui să difere aproape deloc de cele pe care le au Bisericile de care aparțin. Iar a înlocui predicarea biblică cu consilierea și orice altceva, este cea mai neînțeleaptă decizie care se poate lua vreodată în cadrul acestor întâlniri. A înlătura predicarea, înseamnă a îl înlătura pe Hristos (pentru că toate predicile biblice sunt centrate în El), iar o întâlnire fără Hristos, este degeaba! În plus, nu mi se pare corect să le cerem liderilor de tineret să fie consilierii spirituali ai copiilor, atât timp cât părinții nu sunt consilierii principali ai copiilor lor. Într-o casă unde părtășia spirituală este doar la masă înainte de mâncare, consilierea este inexistentă iar întâlnirile de tineret pentru acești copii, par irelevante. Păstorii și liderii de tineret nu au responsabilitatea de a face cu tinerii ceea ce ar trebui să facă părinții lor. Ei au responsabilitatea de a ajuta acolo unde părinții lor au început deja să lucreze! Dragi părinți, nu vă așteptați ca Prezbiterii  să vă crească copii din punct de vedere spiritual, ei vă pot doar ajuta să faceți asta. Desigur că tinerii tind spre ceva nou, spre ceva atrăgător, spre ceva interesant… Însă tot ceea ce este atrăgător și ar trebui să fie atrăgător la întâlnirile de tineret este Hristos și Hristos nu-i nou! Tot ceea ce ar trebui să fie interesant la o întâlnire de tineret este Sfânta Carte Biblia și nici ea nu este nouă! Îi adevărat că nu tot ce este nou este rău, dar ceea ce am menționat că nu este nou, nu poate fi înlocuit! Lideri de tineret, păstori, părinți, prezbiteri, oameni cu Duhul Sfânt a lui Dumnezeu, suntem chemați să le oferim „Cuvântul lui Dumnezeu care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia”, nu să-i calmăm prin alte metode culturale. Cred că toți ne dorim ca tinerii să fie plini de Duhul Sfânt, nu dresați! Nu avem nevoie de tranchilizante pentru ei, ci de transformarea pe care o produce Duhul Sfânt în viața lor. Ei nu au nevoie de antibiotice culturale, dar au nevoie de alimentație duhovnicească din Cuvânt! Leacurile culturale nu ajută, pe când lecțiile din cuvântul lui Dumnezeu ne hrănesc mintea și inima cu adevărul absolut! Ps: Asta nu înseamnă că nu este bine ca celelalte lucruri menționate mai sus să nu se facă, dar în alt cadru, cu alte ocazii, etc. Autor: Daniel Godja Lider de Tineret al Bisericii Baptiste „Emanuel” din Viena