Intrarea Triumfală în Ierusalim
Astăzi în România se sărbătorește de către majoritatea creștinilor intrarea Domnului Isus în Ierusalim. O intrare regală, triumfală pe care majoritatea o numim duminica floriilor. În capitolul 21 din Evanghelia după Matei, avem parte de descrierea intrării Domnului Isus în Ierusalim. Primele 9 versete ne descriu „Realizarea intrării” care conține perspectiva intrării (vs 1-3), profeția intrării (vs 4-5), pregătirea intrării (vs 6-7), și proslăvirea intrării (vs 8-9).
Însă ceea ce mi-a atras atenția în mod special este a doua descriere a intrării regale și anume „Rezultatul intrării” (vs 10-17), care a produs câteva efecte interesante.
Unul dintre el fiind „curiozitatea mulțimii” descrisă așa:
„Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare și fiecare zicea: „Cine este acesta?” „Este Isus, Prorocul, din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele (vs 10-11).
Toată cetatea, adică tot Ierusalimul s-a pus în mișcare… Și întrebarea pe care și-au pus-o cei din Ierusalim, a fost: „cine este acesta?” Cu alte cuvinte, cum adică înaintea lui noroadele își aruncă hainele? Se taie ramuri din copaci și îi se așează înainte? Și se mai spune despre El că este Osana, Fiul lui David? Întrebarea este una legată de identitatea Lui. „Care este identitatea Lui?” O curiozitate a mulțimii produse de un efect care vine ca rezultat a intrării Lui în Ierusalim.
Un al doilea efect pe care îl are rezultatul intrării Împăratului în Ierusalim, este curățirea templului și vedem această în versetul 12:
„Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei și le-a zis:
„Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voi aţi făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Niște orbi și șchiopi au venit la El în Templu și El i-a vindecat”.
Domnul Isus ajunge în Ierusalim și prima dată vizitează Templul lui Dumnezeu în care este nevoit să facă curățenie, pentru că în Templul Sfânt unde oamenii trebuiau să se roage, să-L cinstească pe Dumnezeu, s-a transformat într-o peșteră de tâlhari. Marele Templu din Ierusalim a ajuns un centru în care se practica marketingul. Se cumpăra și se vindea, se realizau tranzacții și era o atmosferă ca la piață. A ajuns o satisfacere de nevoi în condiții de profit material vs 12:
„Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei”.
Templul, casa de rugăciune, locul unde trebuie să locuiască Dumnezeu, a trebuit curățat. Cât de actual, cât de contemporan este acest subiect. Credem că doar atunci a existat marketingul în Templu? Doar în Templul din Ierusalim s-a practicat această „piață”? Dacă astăzi în Bisericile Baptiste (scriu doar despre ele pentru că sunt baptist, nu că celelalte culte ar fi mai presus) nu se practica un marketing material, vreau să vă transmit că în unele din ele se practică un marketing spiritual. Bisericile se modernizează în funcție de dorința oamenilor din lume, ca să fie cât mai atractive și accesibile pentru ei. Cântările încep să fie diminuate, pentru că omul lumesc să nu aibă o stare neplăcută în casa lui Dumnezeu. Predicile încep să fie știrbite, pentru a nu-l face pe om ceea ce este, păcătos! Adică, să-i oferim omului ceea ce-i place iar el să ne onoreze cu prezența lui. Și toate acestea se întâmplă din cauza unui singur aspect, perspectiva în ceea ce privește succesul unei Biserici. Accentul cade pe obezitatea Bisericii, „să fim cât mai mulți.” Succesul unei Biserici se măsoară în funcție de numărul de membrii pe care îi are, ceea ce este total greșit. Accentul ar trebui să cadă pe sănătatea Bisericii, nu pe mărimea ei. Biserica este un trup și din păcate atunci când vorbim de trupul ei, vorbim despre mărimea ei, despre cantitatea ei, despre numărul de membrii, dar rareori vorbim și despre sănătatea ei. Însă atunci când vorbim despre trupul nostru, de ce nu aplicăm la fel? Să fiu cât mai înalt, „să fiu cât mai gras?” Știm să vorbim despre câtă sănătate ne dorim și câtă importanță are sănătatea în viața noastră dar niciodată nu ne dorim să fim obezi. „Sănătate, că le fac pe toate.” Dar nu același lucru ar trebui să gândim și despre Biserică? Ca ea să fie sănătoasă? Că în ea, modernismul să nu otrăvească, politica să nu otrăvească, ecumenismul să nu otrăvească? Să nu fiu înțeles greșit și eu îmi doresc să fie câți mai mulți membrii în fiecare Biserică, cât mai mulți oameni să-L cunoască pe Domnul Isus și să devină frații noștri. Dar accentul primordial trebuie să cadă pe sănătatea Bisericii, nu pe cantitatea Bisericii. Biserica trebuie curățată de marketing, iar cei care vin în casa lui Dumnezeu să simtă că se află în casa lui Dumnezeu prin prezența lui Sfântă în mijlocul ei. Cei care vin de afară și vor să facă parte din Biserica Lui să între pe ușă, adică prin Domnul Isus Hristos, nu să sară gardul ca un hoț și să se târască în mijlocul nostru că niște lupi răpitori doar de dragul de a avea câți mai mulți enoriași.
Un alt efect produs de rezultatul intrării, îl găsim în versetele 15 și 16
„Dar preoţii cei mai de seamă și cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea și pe copii strigând în Templu și zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie. Și I-au zis: „Auzi ce zic aceștia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: ‘Tu ai scos laude din gura pruncilor și din gura celor ce sug’?”, care ne relatează „combaterea învățătorilor”.
Acesta este ultimul efect produs de rezultatul intrării în Ierusalim din textul menționat. Invățătorii, erau preoții cei mai de seama și cărturarii, administratorii celui mai mare centru de marketing din Ierusalim, adică Templul lui Dumnezeu. Văzând minunile pe care le-a făcut Isus în templu, vindecarea orbilor și a șchiopilor, auzind copii care strigau în templu că El este Fiul Lui David, s-au umplut de mânie pentru că ei știau că trebuie să vină Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Au știut că va veni din seminția lui David și este numit Fiul lui David și nu au putut să accepte faptul că El este Mesia și au negat autoritatea și identitatea Lui. Ceea ce este interesant, este faptul că nu i-au spus nimic despre identitatea Lui, dar i-au pus o întrebare, să vadă ce spune El cu privire la Sine.
Și întrebarea o găsim în text:
„Auzi ce zic aceștia?” Cu alte cuvinte, „dar tu ce spui cu privire la ce spun ei despre tine?” Și Domnul Isus îi combate într-un mod neașteptat pentru ei, cu Scriptura. Cu ceea ce ei socoteau că se pricep cel mai bine și așa pot să-i nege identitatea. Argumentul pe care îl aduce Domnul Isus pentru combaterea preoților cei mai de seama și a cărturarilor este doar parțial spus de El. Pentru că Domnul Isus citează doar o parte dintr-un verset al Psalmului 8:2a „Din gura copiilor și a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare”, lucru care s-a împlinit chiar atunci cu privire la ei (vs 16).
Și I-au zis: „Auzi ce zic aceștia?” „Da”, le-a răspuns Isus.
„Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: ‘Tu ai scos laude din gura pruncilor și din gura celor ce sug’?”.
Cealaltă parte a versetul 2 din Psalmul 8 i-a lovit în interiorul lor, în inima lor pentru că preoții și cărturarii cunoșteau și cealaltă parte a versetului din care Domnul Isus citează și era una dureroasă la adresa lor. Continuarea Psalmul 8, vs2, spune așa:
„Împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmașului și omului cu dor de răzbunare.”
Și motivația mea pentru mine și pentru dumneavoastră, este de a face același lucru. Când combatem o învățătură falsă, să argumentăm cu ceea ce este scris. Să nu fim nepricepuți în acest aspect, ci pricepuți.
În final, vreau să vă reamintesc că scopul suprem pentru care Domnul Isus a venit la Ierusalim, este moartea și învierea Lui. Și le transmite ucenicilor Săi asta înainte de a se apropia de Ierusalim.
Matei 16:21 De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât și că a treia zi are să învieze.
Matei 20: 17-19 „Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată și să-L răstignească, dar a treia zi va învia.”
Acesta este scopul principal pentru care Domnul Isus s-a întrupat și a intrat în Ierusalim.