Editorialul revistei Știri din Israel 03.2013

Dragi prieteni ai Israelului,Cu toate că rezultatele alegerilor parlamentare din Israel nu au fost deloc surprinzătoare, ele au adus anumite schimbări. Astfel echilibrul dintre dreapta și stânga a rămas aproape acelaşi, şi anume de 61 de mandate faţă de 59, în favoarea dreptei. În urma uniunii dintre partidele Likud şi Israel­ Beitenu, partidul lui Beniamin Netanyahu a ieşit pe primul loc. Acesta va forma guvernul, cu toate că a înregistrat pierderi semnificative de voturi. Partidul Kadima, care în ultimul mandat a fost cel mai bine reprezentat, abia a intrat în Parlament, cu doar două locuri. Ascensiunea bruscă și dispariţia ulterioară a unor partide a devenit un fenomen obişnuit în Israel. Acest fapt arată că în statul evreu există foarte mulţi oameni nemulţumiţi de partidele tradiţionale, astfel că îşi doresc o schimbare.Unul dintre învingători a fost tânărul şi dinamicul Yair Lapid, cu noul său partid Yeş Atid (există un viitor, n.trad.). Acesta a câştigat din start 19 locuri, devenind astfel cel de-al doilea partid ca reprezentare. Lapid a lucrat ca jurnalist şi a declarat cu puţin timp în urmă: «Nu voi intra în politică la fel ca tatăl meu.» Tatăl său a fost şi el jurnalist înainte de a intra în politică, însă partidul său a dispărut fără a avea realizări notabile. Scopul lui principal a fost să elimine privilegiile evreilor religioşi. Lapid a intrat acum în politică, în ciuda reţinerilor sale faţă de cariera de politician. Este evident că are obiective asemănătoare cu tatăl său, însă dispune de avantajul că poate învăţa din greşelile acestuia.Un alt politician tânăr, dinarnic, care a apărut recent în peisajul politic al Israelului este Naftali Bennett, noul preşedinte al partidului ultranaţionalist Beit Hajehudi (casa evreiască, n.trad.), partid care, sub conducerea lui, a obţinut 12 locuri. Având în vedere atitudinea lor politică, aceştia sunt de fapt aliaţii Likudului şi ai lui Netanyahu, dar, din cauza unor divergenţe personale, relaţia dintre ei este una tulbure. Pe de altă parte, între Bennett şi Lapid s-a înfiripat o prietenie care, în ciuda viziunilor politice diferite, le-a permis să devină aliaţi. Amândoi doresc mai multă echitate socială şi o împărţire mai corectă a sarcinilor, ceea ce înseamnă că evreii religioşi nu trebuie să fie scutiţi de serviciul militar pentru a se dedica studiului Torei, beneficiind în acest sens şi de o susţinere financiară din partea statului. Ei vor trebui să se angajeze şi să aibă un loc de muncă stabil. Această dorinţă stringentă i-a transformat în aliaţi, cu toate că între ei există şi puncte în care au opinii total contrare, în special pentru că partidul lui Benett este un partid majoritar religios, cu menţiunea importantă că membrii lui servesc în armată. În orice caz, cei doi politicieni reprezentanţi ai noii generaţii, politicieni despre care cu siguranţă vom mai auzi în viitorul apropiat, îşi vor pune amprenta asupra cursului evenimentelor politice din Israel.În ciuda aşteptărilor, lui Beniamin Netanyahu nu îi este deloc uşor să formeze un nou guvern cu care să poată guverna mai bine decât cu cel precedent.Cu toate acestea se speră ca noua constelaţie politică să lucreze înspre binele Israelului, astfel încât schimbările necesare să poată fi realizate, siguranţa ţării să fie asigurată şi să se ajungă în sfârşit la un acord cu palestinienii (cu toate că acest subiect nu a fost foarte mult discutat în timpul campaniei electorale).Conştienţi de faptul că Dumnezeu are ultimul cuvânt şi în ceea ce priveşte deciziile politice, vă salută cu un Şalom călduros, al dumneavoastră,Fredi Winkler