Bebeluș cu dizabilități eutanasiat în Olanda
Medicii din Olanda au eutanasiat un copil de un an cu dizabilități grave , acesta fiind primul caz raportat de autoritățile olandeze în temeiul regulilor introduse în 2024 care permit sfârșitul vieții copiilor grav bolnavi cu vârste cuprinse între unu și 12 ani.
Conform unei evaluări publicate de Comitetul de revizuire din Olanda pentru avorturi tardive și încetarea vieții nou-născuților și copiilor, care analizează astfel de cazuri, medicul implicat în administrarea eutanasiei „a acționat cu diligența cuvenită”.
Raportul menționa că copilul a fost eutanasiat prin sedare treptată cu „substanțe care induc comă”.
Liana Graham, asistentă de cercetare pentru politică internă la The Heritage Foundation, un think tank conservator cu sediul la Washington, a declarat pentru The Christian Post că acest caz ridică întrebări mai ample despre eutanasie și despre grupurile pentru care practica ar putea fi permisă în cele din urmă.
„Situația care se desfășoară în Olanda este oribilă, dar nu este surprinzătoare”, a spus Graham. „Ca avocat împotriva sinuciderii asistate, am susținut mult timp că, de îndată ce statul legitimează uciderea bunicii, este doar o chestiune de timp până când o va autoriza și pentru alte grupuri considerate «nepotrivite» pentru viață.”
Graham a indicat în mod special persoanele cu dizabilități, nou-născuții grav bolnavi și persoanele cu boli grave ca grupuri despre care crede că ar putea fi afectate pe măsură ce eutanasia se extinde.
Numele și sexul copilului nu au fost dezvăluite, dar comisia a declarat că bebelușul s-a născut prematur la 26 de săptămâni, în timp ce familia se afla în străinătate.
Se pare că copilul a avut și multiple complicații, inclusiv infecții severe care au dus la sepsis. Până când copilul avea aproape 2 ani, medicii au estimat vârsta de dezvoltare a copilului la aproximativ 6 săptămâni.
Pe lângă dificultățile de respirație, copilul a dezvoltat paralizie cerebrală spastică și se crede că avea deficiențe de vedere cerebrală. La 8 luni, copilul a fost diagnosticat cu o formă severă de epilepsie.
Medicul care se ocupa de îngrijirea copilului a concluzionat că „copilul nu suferea în mod continuu și insuportabil” și a sugerat îngrijiri paliative și alte opțiuni. Însă comitetul a declarat că tratamentele ulterioare au cauzat efecte secundare suplimentare.
Un medic independent a susținut că respectivul copil îndeplinea cerințele reglementărilor naționale privind întreruperea vieții, spunând că suferința copilului era evidentă. Medicii și părinții copilului au decis în cele din urmă să pună capăt vieții copilului, deoarece au ajuns la concluzia că nu va exista nicio îmbunătățire.
„Olanda dovedește că panta alunecoasă a eutanasiei este reală”, a spus Graham, adăugând că ea consideră că practica poate duce la „un viitor cu mai puțină libertate și mai mult paternalism”.
Ea a criticat limbajul folosit în evaluarea comisiei. Raportul afirma că „fiecare aspect al «a fi om» în ceea ce privește abilitățile motorii, comportamentul și personalitatea a fost grav afectat” și că nu va exista nicio îmbunătățire.
„Aceste cuvinte alese sunt extrem de revelatoare. Comisia nu a concluzionat pur și simplu, folosindu-și judecata profesională, că prognosticul copilului este nefavorabil – a formulat o judecată de valoare cu privire la calitățile care se încadrează în categoria «a fi om»”, a spus Graham.
„Sună straniu de eugeniști și materialiști ai secolului XX care credeau că umanitatea nu era nimic mai mult decât un produs al mediului și al materiei”, a continuat ea.
„Delegarea autorității către o clasă de experți nealeși pentru a «determina științific» cine este compatibil cu viața și cine nu este departe de a fi o expresie a libertății, așa cum susțineau primii susținători ai eutanasiei.”
Conform cadrului olandez, un medic trebuie să concluzioneze, pe baza cunoștințelor medicale predominante, că încetarea vieții unui copil este singura modalitate rezonabilă de a pune capăt suferinței insuportabile și fără perspectivă de ameliorare. Regulile din 2024 se aplică copiilor cu vârste cuprinse între 1 și 12 ani care îndeplinesc condițiile relevante.
„Argumentele împotriva unei astfel de practici sunt mult mai profunde decât o dezbatere din cadrul eticii medicale”, a spus Graham. „Este vorba despre ce fel de societate vrem să trăim și pe care vrem să o dăm copiilor noștri spre moștenire.”
Sursa: